Partea 17 •

La o seara dupa toate astea l.am sunat pe John. Nu trecuse niciodata atata timp, iar eu sa nu.i vorbesc. M.am bucurat sa.l aud. Mi.a povestit ca a intalnit pe cineva, si ca vrea sa o cunosc, ca e o persoana aparte. Ma bucuram pentru el pe de o parte, insa pe de alta parte ii simteam si mai mult lipsa lui Chriss. Si.a amintit de mine si de el ... si a spus in felul urmator: "Chriss s.a apucat din nou de droguri!". A fost suficient sa spuna numai atat! Mi.am dat seama de urmari …

- E bine unchiule?

- Ma tem ca nu Dolly.

- Cum nu? Ce s.a intamplat?

- Nimic.

- Da' spune odata ce s.a intamplat!!!

- E foarte grav. Eu si doctorul Jefferson am incercat sa vorbim cu el. Ma tem ca...

- Te temi ca ce?! Hai spune!

- ...

- Spune odata!

- Are cancer...

- Poftim?!

- Da. Si cel mai grav este faptul ca nu accepta sub nici o forma ideea asta, si nu face nimic in privinta ei, tinand cont ca e destul de avansata treaba.

- Nu te cred. Nu te cred! Refuz asta!

- "Eu nu mai am pentru ce sa lupt, ce iubeam mai mult nu mai am, prefer sa mor stiind ca e ea fericita, decat sa traiesc si sa o fac sa se intristeze!" atat a spus!

Nu am mai stat la discutii cu unchiul.

Zilele treceau si ma simteam captiva intr.un infern total. De nedescris chiar! Pot sa jur ca eram terminata.

Intr.o dimineata am primit un telefon, cu numar international. Am raspuns, nestiind cine e, cu toate ca speram din tot sufletul sa fie el.

Din nefericirea era doctoral Jefferson, care ma anuntat ca starea de sanatate a lui Chriss a ajuns intr.un stadiu alarmant, poate chiar intr.o etapa finala. Am cazut la pamant. Atat pot spune. Am auzit doar strigatul mamei si apoi mi s.a rupt firul.

M.am trezit intr.un spital, total inconsitenta. Mama avea un chip ingrijorat, si asta ma uimit. Am fost olbigata sa le aduc la cunostiinta situatia, pentru ca simteam nevoia disperata sa ma duc in America, iar sa.i mint, eu nu puteam.

Zilele treceau parca tot mai greu, iar eu nu.mi mai reveneam. Am suportat un soc destul de puternic. Nu a fost placut si nici tocmai usor sa aflu ca ... Chriss are cancer.

Mama era tot mai ingrijorata si a luat legatura cu John pentru a afla mai multe.

Peste aproximativ doua saptamani dupa ce mi.am revenit am luat avionul spre America de urgenta. Drumul a fost asa de obositor, pentru ca cu fiecare moment imi doream tot mai mult sa fiu acolo sa stiu ce se intampla, daca e bine, daca isi mai revine...

Cand am ajuns l.am vazut pe John de mana cu o doamna in varsta de 37-38 de ani zic eu, cu parul scurt si blond, ochii mari, verzi. Avea un chip prietenos si un zambet placut.

Starea mea agitata nu putea fi schimbata de nimeni, nici chiar de John. Am inteles foarte clar ce se intamplase, Chriss era prea mult marcat de plecarea mea, si de faptul ca a fost dezamagit a doua oara de persoana pe care el o iubea.

Timp de patru zile l.am cautat neincetat. Eram epuizata! Insa nu m.am gandit nici o clipa sa renunt. M.am dus la el acasa si am vorbit cu micuta Lisa. Mi.a spus ca fratele ei este foarte suparat si se izoleaza de la un timp de toata lumea. M.am dus la el in camera, unde am gasit o agenda. Am fost curioasa sa vad ce este scris in ea, insa surprinderea mi.a fost satisfacuta pe masura. Era chiar jurnalul sau. Mi.au ramas in minte vorbe precum "E totul meu. Am pierdut tot ce aveam mai scump pe lume. Fara ea nu pot!". M.am asezat pe pat si am incercat sa ma gandesc la tot ce a fost. Degeaba. Nu.mi puteam raspunde la anumite intrebari... cand deodata a intrat in camera. M.am uitat fix in ochii lui. Erau le fel de albastri si de calmi doar ca mult mai obositi si extenuati. Si.a intors rapid privirea.

- De ce faci asta?

- Pentru ca nu mai vreau sa te vad...

- Am venit aici pentru tine! Zi.mi Chriss... zi.mi, de ce te.ai apucat iarasi de droguri?

- Acum te prefaci ca.ti pasa?! Cand luni intregi m.ai lasat aici fara sa te intereseze?

- Nu e adevarat! M.a interesat tot timpul!

- Da! Am vazut...

- Chriss, tu ma mai iubesti pe mine?!

- Nu.

Raspunsul lui atat de direct ... privirea atat de serioasa, cuvantul ala... atat de rece m.a facut sa tresar si sa fiu cuprinsa de un fior ingrozitor.

- Daca chiar m.ai iubit maine la 9:00 fix vei fi in cabinet la doctorul Jefferson pentru investigati. O seara placuta.

Nu eram sigura ca va veni. Dar de ce oare? Adica, era evident ca ma iubise. Am asteptat pana a doua zi sa vad ce se mai intampla. John era la lucru iar eu cu Tania, femeia ce il insotea pe unchiul in urmatorii pasi ai vieti, am plecat la spital. Am stat mai bine de 20 de minute asteptandu.l cu sufletul la gura pe Chriss... dar nu era.. si nu venea... Tania incerca sa ma mai linisteasca.

- Daca va veni va fi o dovada clara ca te iubeste.

- Da' eu nu cred ca va veni... uite a trecut deja jumatete de ora si el nu e! Nu e!

Usa salonului se deschide iar Chriss cu o fata palida isi face aparitia. S.a uitat pentru o fractiune de secunda la mine si un clipa urmatoare a cedat. Am zis ca mai rau de atat nu se poate. Tania l.a chemat pe doctor in timp ce eu il tineam in brate si plangeam.

A trebuit sa.l interneze, starea lui de sanatate era din ce in ce mai grava.