Zilele de acomodare din nou acasa au trecut pe nesimtite, iar liceul a inceput si el. Bineinteles si mama si.a intrat in ritm si ma trezea in fiecare dimineata cu acelasi zambet siret si bucurie de a ma vedea cum sar speriata la chemarea ei.
Dan a ramas acelasi adormit din totdeauna, imi placea sa.l vad in fiecare dimineata cum adoarme in timp ce.mi povestea ce noapte lunga a mai avut si de data aceasta. Tata era binedispus ca incepe o noua zi si avea sa se ocupe de ceea ce.i placea cel mai mult si anume banca la care lucra, iar mama inevitabil abia astepta sa ma interogheze la ora de chimie, pentru ca evident era profesoara la liceul meu, eram fiica ei, trebuia sa stiu chimia la perfectie.
Cam asa suna orice dimineata din viata mea, in cursul unei saptamani. Nu ma plang, caci nu am de ce, am o familie grozava.
Meli si Tom erau la mine la usa inca de la 08:00, atat de nerabdatori puteau fi. Ma bucuram oricum sa.i vad. Alergam din camera in camera incercad sa fiu gata, dar e prea obositor pentru o fata sa faca chestile astea in timp exact.
Liceul ramasese neschimbat, iar de profi nu mai zic. Aveam iara sa intampin emotii crunte la orele de mate, iar asta nu ma incanta absolute deloc. De orele de istorie nici nu mai vorbesc, domnul Ronald de abia asteapta sa vada ce.mi mai amintesc de anul trecut si despre minunatele razboaie pe care le povestea cu atata fascinatie in glas. Si orele de biologie urmau sa fie un chin, un infern total, cu toate astea imi doream nespus de mult o cariera in medicina.
Primele zile de cursuri au fost lejere pot spune, insa apoi am si inceput cu stresul…
A trecut mai bine de o luna si nu vorbisem cu nimeni din America. Nici chiar cu unchiul. Intr.o seara de vineri, cand imi faceam ordine prin haine, am gasit un biletel in jacheta pe care am avut.o fix inainte sa plec din aeroport. Initial am crezut ca era o hartie care nu.mi mai trbuie si primul instinct a fost de a o arunca, dar mai apoi am sesizat ca nu.mi apartine ci este de la cineva anume.
“In momentul asta te afli in bratele mele, si mi.e foarte greu sa.ti dau drumul. Parfumul tau si acum pune stapanire pe mine. Am avut parte de iubire adevarata, sau poate doar de o imagine a ei, insa vreau sa stii ca ma faci cel mai fericit. Esti la sute de kilometri distanta de mine, iar biletul acesta nu.l vei citi curand. Iti spun asta pentru ca.ti stiu stilul de viata atat de agitat, iar tu nici o clipa nu stai locului si nu dai atentie lucrurilor marunte de peste zi. Vreau doar sa.ti spun ca deja imi este dor de tine. Imi lipsesti enorm… Te iubesc mai mult decat orice! Atat vreau sa stii!”
Bine, asta poate ca nu a fost ceva care ar trebui sa ma faca sa tresar, dar cu siguranta ma rascolit. Stateam intinsa pe pat si.mi aminteam tot. Intreaga poveste se afisa in fata ochilor dar nimic nu mai era. Am pus mana pe telefon sa.l sun, dar se pare ca nu mai avea acelasi numar. In zadar incercam sa dau de el, caci nu puteam.
A doua zi m.am trezit foarte prost. Exceptand faptul ca nu am dormit decat jumatate de ora si aia chinuita, aveam cearcane evidente iar capul imi bubuia. O greutate parca se asezase pe umerii mei. In orele de curs Meli nu stia ce se petrecuse cu mine, nici nu aveam sa.i spun. Defapt, ea nici macar nu stia de existenta acestui Chriss. Daca am evitat sa.i povestesc prietenei mele cele mai bune asta, am facut.o pentru ca nu vreau sa arat cat de mult sunt afectata de lucrul asta. Cat de usor iti poate fi sa vorbesti cu cineva despre asta si in acelasi moment sa fi cu gandul in alta parte, sa te gandesti ce o face, e bine, are grija de el, ce s.a intamplat. E oribil pur si simplu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu