Partea 12 •

Nu cred ca va puteti imagina ce perioada grea am avut... Eram epuizata, nervoasa, obosita... nu ma mai puteam concentra la nimic. Fiecare zi incepea intr.un salon, si se termina in acelasi salon, printre ore pierdute, pazindu.l pe Chriss... Simteam ca pica cerul pe mine, si ma izbeste de pamant cu o forta inexplicabila... primeam in fiecare zi o mare lovitura doar sa.l vad intins pe acel pat blestemat, fara sa.mi spuna nici un cuvant. Bine... si asta la inceput. Au urmat perioade in care nu.l vedeam cu zilele, stand izolat intr.o camera, intre patru pereti, rupt de realitate. Cum e sa nu poti privi lumina zilei de maine, sa nu vezi cum apune soarele, sa nu auzi nici un suras, sa nu vezi nici macar un chip care sa.ti zambeasca?!

Saracul John, nu stia ce sa.mi mai faca, doar ca micuta lui Dolly sa fie din nou cum era odata. Nimic nu ma putea distrage de la obsesia mea de a.mi vedea din nou baiatul pe picioare, sa.l stiu langa mine, sa.i simt fiecare puls si rasuflate, sa.l aud cum zambeste cu inima si vorbeste cu sufletul.

- Maia, nu mai suport sa te vad asa. Dumnezeule! Revino.ti ... uite.te la tine, uite cum ai ajuns!!! Esti slabita pe zi ce trece, ai cearcane, nu mai mananci, nu mai dormi, unde vrei sa ajungi?!

- Jonh?! Doar lasa.ma...

Asta era scurtul nostru dialog de mai bine de doua luni incoace. Pentru mine nu mai conta ca este zi... ori noapte... defapt, nici nu stiam fusul orar, nici nu ma interesa. Stateam la o masa veche si acum o am tiparita in minte, era de un cenusiu inchis, iar peste ea o fata de masa alba, care parca imi fixa privirea. Tineam cana de cafea, concentrata, ca si cum nu ar mai exista persoane in afara acestei incaperi care traiesc pentru mine ...

Pe langa faptul ca incet, incet simteam ca nu mai pot, si simteam ca traiesc degeaba, nu mai aveam acel motiv de a zambii... Insa... Insa! Mai este o problema... Cum aveam sa.i spun lui Chriss, ca peste aproximativ 3 saptamani, daca nu mai putin, eu va trebui sa plac?!! Urma sa nu mai aiba nici un sprijin, si se putea apuca oricand de droguri... Imi apareau tot felul de imagini in minte, inclusiv cea in care el zacea intins pe jos, inconstient. Ma rugam continuu sa.si revina odata, aveam nevoie de el! Si nimic mai mult!!

Intr.o dimineata lipsita de orice farmec pentru mine, telefonul m.a trezit din somnul de numai 45 de minute pe care am apucat sa.l savurez si eu in ultimele doua saptamani crunte.

- Domnisoara Madison, sunt eu Jefferson.

- Domnule Jefferson! Ce s.a intamplat? E ceva grav?

- Nu, stati linistita. Defapt eu v.am sunat sa va spun ca puteti sa veniti sa.l vizitati pe Chriss.

- Da?!

- Daa, este foarte bine, si cred ca maine, in mod cert, in vom externa.

- Doamne, sper sa ajung cat mai repede la spital. Va multumesc.

- Nu aveti pentru ce. O zi buna!

In clipa aceea am alergat cu toata forta ramasa spre usa, urcandu.ma in primul taxi, plecand de graba la spital.

Nu as putea sa descriu clipa in care l.am vazut stand in fata mea. Eram socata de.a dreptul. Avea aceeasi lumina in priviri, motivul pentru care eu ma trezeam in fiecare dimineata cu zambetul pe care i l.am primis! Mi.au scapat dosarele din mana, eram cuprinsa de un fior ciudat, groaznic, dar stupid de placut. Stiu doar ca am alergat din rasputeri in bratele lui, sarutandu.i fruntea si punandu.l sa.mi promita ca nu ma va lasa nici macar o zi fara sa.l aud!

- Iubitooo!!!

Cred ca e foarte aiurea sa privesti fix o persoana, o persoana care face parte din viata ta, sa o vezi cum tremura si plange, si.ti spune din tot sufletul ca i.ai lipsit si ca ii era dor de tine...

Au urmat cateva zile in care Chriss a trebuit sa se odihneasca, zile mai mult sau mai putin linistitoare, insa stiam ca avea sa se refaca. Eram fericita ca ma va putea sustine din nou si ca imi va fi alaturi. Aveam insa o nedumerire, doctorul Jefferson mi.a dat un avertisment inainte sa plec... Bucura.te de iubirea lui, cat inca e langa tine!

14→15❤!

Azi...astazi las in spate o varsta frumoasa, o varsta de care imi va fi dor. In acest an, am invatat sa ma cunosc cu adevarat, cu toate ca sunt complicata. Am trecut prin multe, am tipat si am sarit in sus de fericire la fiecare imbratisare, la fiecare gluma si fiecare gest aparte, dar in acelasi timp am cunoscut si durerea pe care o poate provoca cineva atunci cand te face sa.i simti lipsa, cand iti tradeaza incredere, cand te minte. Am ranit persoane pe care le.am iubit cu adevarat si am fost ranita la randul meu. Mi.a placut sa merg la limita. Cu toate astea am iertat greseli de neiertat, si am acordat a doua sansa de multe ori. Am facut multe lucruri din impuls, si mi s.a intamplat sa gresesc drumul... dar am mers mai departe, fara sa regret ceva! Din greseli invatam! M.am simtit de multe ori singura printre atatea persoane, pe care le cunosc de ani de zile, pentru ca defapt mie imi lipsea o singura persoana! Toate acestea m.au facut sa ma schimb, sa.mi formez alte conceptii si principii in legatura cu mine, cu viitorul meu. Am felul meu de a fi, acolo oricand pentru tine, zambesc mereu doar din banalitati. Sunt fericita doar daca aud doua cuvinte, si nu.mi pasa de ce va urma. Cat despre incredere... eeeeei bine, am tremurat de nervi, si am facut lucruri de care chiar nu ma credeam capabila la momentele respective... increderea nu prea mai exista. In acest an stiu sigur, nu am mai confundat sentimentele! Am invatat sa iubesc cu adevarat, sa iubesc frumosul, sa iubesc specialul! Am trait clipe de care imi va fi dor, clipe pe care le voi pastra mereu undeva in mine, pentru ca le ador si acum. Am intalnit persoane pe care nu credeam ca voi ajunge sa le indragesc atat de mult, mi.am cunoscut mai bine prietenii, am impartit cu ei fiecare suras, fiecare lacrimia, orice emotie si bataie a inimi. Va multumesc pe aceasta cale pentru intelegerea acordata, pentru ca m.ati suportat atunci cand nici chiar eu nu ma recunosteam. Imi cer scuze celor pe care i.am ranit sau atacat fara sa.mi dau seama, din motive banale, si chiar imi pare rau. Marina, Alin, Enzo sunteti speciali pentru mine. Mi.ati acordat incredere si a.ti luptat asa cum ati putut pentru fericirea mea. Alina, Alexa, Ioana anul acesta mi.ati demonstrat ca sunt puternica, ca pot sa realizez ceea ce.mi propun atata timp cat am amibtie. Ca sunt speciala pentru voi prin simplul meu fel de a fi, si ca ma iubiti cu adevarat. Piti, tu esti minunat! Esti o persoana atat de speciala pentru mine! Ma susti si ai grija de mine asa cum nimeni nu a avut pana acum, si iti sunt recunoscatoare. Mi.am cunoscut si o noua verisoara de care sunt mandra, si care imi e foarte draga. Mada meriti tot ce e mai bun. Sunt persoane care nu ma suporta, multumesc, chiar nu imi pasa din punctul asta de vedere. Am pierdut si oameni dragi, dar... asta nu ma impiedica sa am un viitor frumos. Am pierdut clipe de care mi.e dor acum mai mult ca oricand! Nu sunt in stare sa impun sentimente si nici sa le critic. Sunt nebuna, ciudata, am felul meu de a gandii! Sunt inocenta, indiferenta, copilaroasa, naiva. Rad, plang, zambesc, regret, sper, iert, urasc, visez! Asta sunt! Multumesc si voua cei care imi citit blogul, si sper sa.l cititi si in continuare. La multi ani Alinaaa! Maine faci 15 ani. 15 anisori fericiti!

Partea 11 •

- Dar nu e asa...

- Am terminat orice discutie!

- Nu! Eu una ca asta nu fac! Are nevoie de mine John, incearca sa intelegi. Poate ca nu imi face bine prezenta lui, dar vreau sa.l ajut! Suntem oameni pentru Dumnzeu John. Ce exemplu imi dai tu mie acum? Maine se interneaza..

Unchiu' se uita la mine cu o privire apasatoare, dar parea sa inteleaga.

- Draga mea, stii ce? Ai dreptate... Nu iti dau deloc un exemplu bun, si pentru aceasta, te voi sustine, indiferent de ce vrei sa faci sau nu cu acest baiat.

- Multumeeesc. John, ai incredere... e o persoana minunata.

- Stiu...

Chiar daca unchiul ma amagea de multe ori, ma si intelegea, stiam sigur ca va fi un sprijin important atat pentru mine, cat si pentru Chriss. I.am explicat totul in seara aceea, pana cand am fost intrerupta de telefon.

- Da?

- Alo? Maia, sunt eu, Chriss.

- Chriss!

- Ce faci scumpo?

- Uite bine, vorbeam cu John. Tu, esti bine?

- Da, sunt bine, stai linistita. Am vorbit cu doctorul, mi.a explicat asa pe larg cam ce ma asteapta, insa nu sunt sigur de ceea ce fac. Am nevoie de tine, de incurajarea ta.

- Va fi bine, e un pas important iubitule. Trebuie sa ai incredere in proprile tale forte, sunt sigura ca vei reusi.

- Deja ma simt mai bine. Eu trebuie sa inchid, si asa se mira ai mei ce e cu mine de stau pe acasa. Ne vedem maine. Noapte buna.

- Noapte buna!

Ma gandeam ca nu ii era deloc usor, si stiam ca ne va astepta pe amandoi o perioada destul de dificila...

- Cum e?

- Deloc bine... Se teme.

- Dar de aceea esti tu langa el, sa.i arunci orice teama, orice suspiciune.

- Stiu, doar ca nici eu nu am suficienta incredere in proprile forte.

A doua zi dis-de-dimineata am sarit din pat, si am plecat in graba spre clinica. John ma urmat, fara a pune vreo intrebare. Era la fel de agitat ca si mine. O asistenta s.a oferit sa ne ajute.

- Buna dimineata! Va pot ajuta cu ceva?

- Da, sigur. Aaah, il cautam pe Chriss Carter.

- Sunteti domnisoara Madison?

- Maia Madison, da, eu sunt.

- Este internat la camera 71 pentru analize, etajul 3.

- Multumesc frumos! Haide John. Buna ziua!

De preferat ar fi fost sa pierd vremea, caci in clipa in care l.am vazut pe Chriss conectat la aparate am simtit ca o sa lesin. Am intrat la el in salon, tremurand si plangand, nu imi doream nimic altceva decat sa stiu ca e bine, atat!

- Chriss!!Chriss!!!

Nu putea sa.mi raspunda, era evident... Starea lui nu era deloc favorabila. Nu a putut decat sa.mi stranga degetele in palma lui.

- Calmeaza.te Maia.

- Nu pot John, nu pot! Uita.te la el! Uite cum e... in ce stare a ajuns...

In minutele urmatoare si.a facut aparitia Doctorul Jefferson.

- Domnisoara Madison, va rog sa va linistit. Momentan nu este nimic grav. Pacientul ma sunat aseara, si mi.a explicat cum sta treaba. Vor urma procedee destul de complicate, are nevoie de sprijinul dumneavoastra.

- Stiu. Dar spuneti.mi va rog, in ce consta toata treaba asta?

- Pentru inceput ii facem o serie de analize, apoi urmeaza partea mai grea. Momentul in care ii vom administra niste pastile si seruri, care ii vor da greturi, dureri de cap, posibil si ameteli. Ii va fi destul de greu.

- Nu vreau sa ma gandesc...

- Aaah, si inca ceva. M.a rugat sa va dau acest biletel.

- Multumesc.

Eram foarte curioasa sa.l citesc. In timp ce despachetam foaia de hartie, Johm mi.a pus mainile pe umeri.

" Stiu ca acum stai si ma privesti. Stai si te uiti la mine cum sunt conectat la blestematele astea de aparate, poate plangi, poate urli, eu nu pot sa te aud. Ti.am facut prea mult rau, iar acum tu versi lacrimi amare doar din cauza mea. Esti ingerul care are grija de mine, sper sa ai puterea si vointa sa ma sustii! Te rog sa ai grija de tine iubita, sa fi puternica! Te iubesc."

Incercam sa fiu dura, sa.mi asum proprile fapte, doar ca nu puteam. Eram afectata de vorbele lui...

- Trebuie sa fi puternica scumpo. Stiu ca va fi greu.

- Va fi John, va fi foarte greu...

M.am dus sa iau doua cesti de cafea in timp ce John statea cu Chriss. Pe coridor insa m.am intalnit cu micuta Lisa, care m.a strafulgerat cu o privire plina de durere.

Am luat.o in brate.

- Maia, fratiorul meu va fi bine, asa.i?!

Nu puteam sa.i spun nimic...

- Maia, Maia, de ce taci! Uite.te la mine! Spune.mi ca va fi bine! Nu pot trai fara Chriss.

Vorbele ei ma raneau si mai tare, insa m.am stapanit sa izbucnesc in plans. Am luat.o de manuta si am mers impreuna in salon.

- Eu l.am mai vazut odata asa pe fratele meu. Nu mai vreau sa fie asa! Chriss, trezeste.te odata!

- Iubito, gata, gata... e bine, doarme. Nu a patit nimic puiule. gata.

Ma uitam la John, dar niciunul nu stia ce reactie sa aiba...

Partea 10 •

- Dar unde vrei sa mergem?

- O sa vezi. De ce esti tu mereu asa de nerabdatoare?

- Pai prea ma ti in suspans. Ai asa o placere...

- O sa te duc intr.un loc pe care il iubesc... acolo ma regasesc, locul acela face parte din mine.

Ideea era ca mie chiar nu imi pasa unde urma sa mergem, nu imi pasa. Eram cu el! Doar asta conta!

Chriss a condus timp de 2 ore neincetat. Eu am adormit dupa 10 minute de cand am intrat in masina. Afara era racoare, cu toate ca se anunta o zi calduroasa. Mi.a pus geaca lui pe umeri si ma sarutat pe frunte.

In clipa in care am deschis ochi m.am trezit pe o pajiste interminabila, marginita de malul unui lac.

- De ce m.ai adus aici?

- Pentru ca vreau sa.ncepi sa ma cunosti. Vreau sa vezi cine sunt defapt, pentru ca stiu ca parerile tale sunt prost concepute, si nu am degand sa le las asa!

- Sunt conceptiile si principile mele.

- Da, si trebuiesc respectate, doar ca poate nu sunt cum ar trebui sa fie.

- Uite ce e Chriss, pe mine nu ma intereseaza ce cred altii, bine? Vrei sa.ti intre odata asta in cap?? Mie imi placi pentru ceea ce esti, nu pentru ce imagine iti creezi.

- Esti minunata, stiai?

- Hmm, terminaa! Chriss! Haah, inceteaza odata! Te rooog! Mai!

Ii placea sa se joace cu mine, e asemeni unui copil mare. Ma ciupea, ma gadila, ma musca si ma invartea in timp ce eu zambeam dar totusi il rugam sa inceteze. Imi placea sa.mi petrec timpul cu el, ma facea sa ma simt speciala, speciala cel putin in viata lui, in bratele lui, in viziunea lui... Stiam ca din punctul de vedere al celorlalti eram o oarecare persoana ce vrea doar sa se integreze si sa se simta bine.

In timp ce se juca cu fermoarul de la jacheta mea, sau cu parul meu, ori cu funtita de la bluza, eu priveam pirduta in gol si ma gandeam..."Doamne, m.am obisnuit deja cu el, cat de greu imi va fi sa.i spun ADIO!? Sunt aici de cateva saptamani, dar el nu stie ca sederea mea e temporala. Urma sa.i rup inima, insa nu aveam ce face... Mai am de stat doar patru saptamani, si urmeaza sa ma intoc acasa. Ce durere o sa.i provoc lui cand va afla?!"

- Hei, Maia, cum e vremea acolo sus?! La ce te tot gandesti de nu mai spui nimic de zeci de minute?

- Huh?! Aaah, nu stai linistit, sunt doar obosita de aseara...

- Sigur?

- Da!

- Maia, pe mine nu ma poti minti. Stiu ca asta incerci si probabil vrei sa.ti reusasca, dar nu se poate. Deci zi.mi, ce s.a intamplat?

- Exagerezi...

Chriss s.a ridicat foarte repede din bratele mele, ducandu.se la masina. A venit de acolo cu o bricheta si un pachet de tigari. S.a asezat la 5 metri de mine, si.a aprins tigara si s.a pus pe ganduri. Avea schitat pe fata un gand ce.l apasa, se incrunta si nu intelegeam de ce.

- Ce ai patit? De ce ai plecat asa brusc?

- Maia, de cand ma stiu am trecut prin multe, am tipat si am sarit in sus de fericite, am iertat greseli de neiertat, am facut multe lucruri din impuls. Am adorat imposibilul, am mers la limita de fiecare data, am ranit persoane dragi, mi s.a intamplat sa mai gresesc drumul, dar am mers mai departe. Ma simteam singur intre atatea persoane, pentru ca defapt mie imi lipsea o singura persoana! Am fost uneori mai sensibil decat trebuia,am tremurat de nervi, am facut lucruri de care credeam ca nu sunt capabil! Si poate ca am confundat sentimente... dar acum e diferit! Si nu te mai uita asa la mine, ca nu fumez ceea ce crezi tu ca fumez!

- Da', nu e vorba de asta...

- Sunt un monstru, asta sunt. Un cineva, care nu te merita.

- Nu mai vorbi asa! De ce sunt eu aici? De ce?!! Vreau sa te ajut Chriss, vreau sa intelegi ca nu e bine ceea ce iti faci. Stiu ca am pasit de putin timp in viata ta, dar nu iti pot fi si iubita si mama, ca sa poti sa scati de depresia ta. Macar apreciaza.ma pentru ceea ce sunt si ceea ce incerc sa fac pentru noi.

- Pe langa faptul ca te apreciez, te iubesc...

Am plecat privirea in jos si taceam. Nu mi.a mai spus nimeni "TE IUBESC" pe tonul acesta, si probabil si daca mi.ar fi zis un baiat asta, cu siguranta nu l.as fi crezut.

- Hai, fa.ma prost. Spune ca sunt ca toti ceilalti! Zi.mi ca am gresit si reprosaza.mi faptul ca iti stric viata! Ma urasc, sunt un ratat, asta sunt!

A urmat un moment de tacere. Eram relativ socata si uimita de vorbele lui, nu eram capabila sa le opresc pe cele ce urmau sa vina.

- Maia! Maia, uita.te la mine! Singurul, dar singurul motiv pentru care eu traiesc acum, esti tu! Doar tu! Nu imi pasa de alti, de sentimente, de vorbe, de fapte. Tu realizezi ca eu tin piept vietii asteia doar pentru a te proteja, pentru a te sustine?! Si... si chiar nu am nici un regret.

- Vreau sa te internezi intr.o clinica de dezintoxicare, si nu peste o luna, doua, maine!

- Nu pot!

- Bai, stiu ca iti cer prea mult, dar nu mai suport. Uita.te la tine, tie iti place asa?! Sufletul meu e sfasiat cand in fiecare dimineata ma trezesc in bratele tale, iar tu stai nemiscat, terminat de atata doza de inconstienta, si te privesc si tremuri, iar atunci cand deschizi ochii, parca nu e privirea ta!

- Maia, nu incerca sa ma schimbi, caci nu vei reusi.

- Nu incerc, sunt sigura ca voi reusi. Daca tu chiar ma iubesti, fa.o!

- Ma pui intr.o situatie dificila si neplacuta tot odata.

- Stiu, dar sunt nevoita.

Acest schimb de replici cred ca chiar nu isi mai aveau rostul. Telul meu era sa.l ajut sa.si revina, cu toate ca eu nu.l iubeam. Da, am spus.o, nu.l iubeam. Era asemeni unui drog pentru mine, eram dependenta de el, de prezenta si sarutul sau, dar nu puteam afirma ca.l iubesc, cu toate astea, credeam in sentimentele lui...

- Stii, cand o sa cresc vreau sa devin doctorita. Asta.i una dintre dorintele mele.

- Bun asa.

- Chriss, vreau sa.ti spun ceva, dar nu stiu cum...

- Stiam eu ca va veni si vremea asta, spune.

- Eu nu sunt de aici. Si mai am de stat doar o luna in America!

- Poftim!?

- Da...

- Cum ai putut sa.mi faci asa ceva, cum?! Tocmai tu, tu?!
- Chriss, te rog...

- Deci taci!

- Eu doa...

- Am zis sa taci odata! Ce.i cu tine, nu auzi?! Sa ma lasi dracului in pace, nu stiu ce e in capul tau, ce a fost in mintea mea cand am luat decizia sa fiu cu o copila! Nu vreau sa te mai vad Maia!!

- Imi pare rau...

- Da, si mie imi pare rau, imi pare rau pentru tot, pentru ca eu chiar am crezut pentru o clipa ca ma vei schimba, mi.am pus toate bazele in tine! Mai mintit, mai mintit, si peste asta nu pot trece!

Am plecat spre masina fara sa mai spun nimic. Am stat acolo mai bine de jumatate de ora, in care el ramasese incremenit pe marginea lacului si din cand in cand mai arunca o piatra privind tulburarea suprafetei netede. Ma uimit, chiar ma uimit. L.am vazut venind spre mine.

- Hei, gata, calmeaza.te, nu mai plange.

Imi era imposibil sa nu plang, ma ataca acolo unde stia ca ma doare cel mai tare!

- Lasa.ma.

- Nu lua in calcul izbugnirea mea de mai devreme, stii ca nu sunt eu acela. Imi este afectat intreg sistemul nervos precum si celelalte simturi si reacti. Te rog frumos, intelege, chiar imi pare rau, insa nu suport ideea de a te pierde. Nu vreau sa te pierd. Nu pot permite una ca asta!

- Eu te inteleg, vreau sa te ajut, nu ma lasi!

- Promit! Promit ca pentru tine, maine voi face ceea ce mi.am propus demult.

- Sigur?

- Da Maia, in seara asta o sa.l sun pe Doctorul Jefferson, si am sa ma programez la clinica sa de dezintoxicare.

- Esti pregatit sa faci pasul asta?

- Nu, dar voi fi.

- Am incredere in tine.

- Vin.o la mine!

Ma luat in brate si timp de cinci minute nu am simtit altceva decat bataile alerge ale inimii sale.

Se facuse ora 17:00. Am plecat spre oras. Ma gandeam ca ar fi mai bine sa.i spun unchiului adevarul despre Chriss, decat sa.i ascund asta...

- Gata domnisoara, pana aici a.ti platit.

- Multumeeeesc. Ne vedem maine la 08:00?

- Nu puiule, stai linistita, ma voi descurca.

- Vreau sa fiu acolo.

- O sa fi, la timpul potrivit.

- Uf, bine, dar ma suni, ok?

- Cu siguranta. Ai grija de tine.

- Si tu!

Cand am intrat in casa l.am gasit pe unchiu' in fata televizorului, postand o infatisare destul de neplacuta.

- Buna unchiule! Ce faci? Mi.a fost dor de tine.

- Stai jos!

- Ce s.a intamplat?
- Din acest moment, iti interzic sa mai ai vreo tangenta cu Chriss! Am terminat!

- John, dar nu poti face asta...

- Tu vrei sa.ti ratezi viata pentru unul ca el?! Uite.te putin la tine, compara si tu personalitatea ta, cu a lui! Nu iti sta in caracter sa faci asa ceva Dolly, asta nu esti tu! Vrei sa.ti pierzi intreaga viata langa un barbat ca acesta? Sa vina seara baut si fumat acasa, iar tu sa induri tot?