"Nu te lasa invins de rau, dar nici cuprins de bine...

Nici tu nu te cunosti...candva vei fii surprins de tine!"

marți, 3 mai 2011

Concluzii ☍

  • In aceasta poveste am urmarit mai multe teme. Am urmarit sa accentuez in principal ce urmari poate avea excesul de droguri.
  • Am vrut sa deschid ochii celor ce sunt in momente de inconstienta,
  • Am vrut sa atrag atentia asupra urmarilor. Asupra a ceea ce se poate intampla si ce poate lasa in urma.
  • Am vrut sa accentuez ca orice om greseste, dar greselile se pot indrepta, pot fi iertate, atat timp cat le accepti, le recunosti si iti pare rau de ele.
  • Am vrut sa arat ca nu conteaza foarte mult frumusetea exterioara, cat cea interioara. Ca un om nu trebuie catalogat dupa spusele altora, trebuie deosebit de altii prin ceea ce e, trebuie descoperit si iubit cu defectele lui.
  • Am demonstrat ca asa e! Ca fericirea provine din cele mai marunte lucruri, si ca se poate mentine atat timp cat dorinta este mare pentru amandoi. Atat timp cat exista putere, incredere, si sustinere reciproca!
  • Se intampla sa cazi, sa te simti singur, sa induri, sa fie greu, dar te ridici. Te ridici caci ai pentru cine sa lupti, pentru ca niciodata nu esti singur.
  • Asa ca... nu lasa timpul sa stea intre tine si oricine altcineva. Nu lasa timpul, distanta, anturajul, vorbele... Fii sigur pe tine, fii acolo unde trebuie cand e nevoie de tine, ca s.ar putea ca atunci cand iti doresti sa fii, nu mai poti sa fi!
  • Profita de fiecare clipa, fiecare moment. Invata sa traiesti cu bune si cu rele. Nu uita, cineva zambeste pentru tine, traieste prin tine!
  • Am ales sfarsitul asta, pentru ca e unul simbolic... cu toate ca e trist.
  • Ai grija de ce faci, fa ce vrei, dar suporta consecintele...

Passion for unreal by me

Partea 20 •

Eiii...au trecut aproximativ doua luni de la acel incident. Am intrat in ritmul de viata normal. Gen scoala, colegi, familie. Ba chiar... am cunoscut un tip destul de ok, cu care imi petreceam timpul. Aproape in fiecare moment stateam cu el. Il chema Mike, si e genul acela de persoana deschisa, calma dar si amuzanta in acelasi timp. Mike ma facea sa ma simt apreciata, imi oferea foarte multa atentie. Insa ceva nu era bine. Am facut o greseala imensa, prin faptul ca am incercat sa.l inlocuiesc cu Chriss. Poate unii dintre voi nu realizati, dar mi.e greu sa.l am pe el si sa ma gandesc la Chriss. E cea mai mare prostie sa incerci s
a uiti pe cineva, stand in compania altcuiva. Chestiile astea nu se fac! Ca sa uiti pe cineva, e nevoie de timp si mai ales de spatiu. Trebuie sa te obisnuiesti cu ideea, sa reflectezi mult asupra celor intamplate, nu sa actionezi inconstient, asa cum am facut eu. In cele din urma mi.am dat si eu seama de gravitatea faptului, si de faptul ca Mike e un baiat care merita tot ceea ce e mai bun, iar eu doar il amageam. Am incercat sa.i explic cat am putut ce se intampla cu mine, si sa.l fac intr.un fel sau altul sa inteleaga ca nici mie nu mi.e bine, si ca in astfel de situatii contam amandoi la fel de mult. Pentru ca suntem amandoi implicati, nu doar el sau eu. Nu
stiu cum a primit vestea, dar a reactionat destul de bine.
Mi.a fost greu sa ma obisnuiesc cu absenta lui Chriss. Mai ales ca in America, tot timpul il petreceam impreuna. De la cele mai banale chestii, cum ar fi cumparaturile, plimbarile pana la serile petrecute impreuna si excursiile. A fost frumos! Chiar imi lipseste...
Tin si acum minte cum intr.o seara de Noiembrie, cand afara ploua ingrozitor, l.am zarit stand in fata geamului meu, implorandu.ma intr.un fel sau altul sa.l ascult macar. Am stat toata noaptea sa.l privesc. Nu am incetat nici macar o clipa. Mi.era prea dor sa.i vad figura, sa.l analizez, sa.l aud. Nu am realizat ca toata noaptea a stat in ploaie si frig. Si toate astea pentru ce?! Pentru mine? Pe la 5 dimineata am incercat sa.l ascult, era atat de rece... Stiam ca va raci, si ca nu.i va fi bine, insa lovitura pe care am primit.o si eu a fost pe masura.
Am fost si intelegatoare, cred ca avea nevoie de asta. La urma urmei e om, e normal sa mai faca greseli. Mai ales ca baietii calca stramb, cel putin odata. Am invatat ca nu trebuie sa.l acuz chiar in halul asta, a fost si vina mea. Cum am mai spus, in astfel de situatii suntem implicati amandoi. Daca eram acolo, si aratam ca.mi pasa, si ca am nevoie de el, nu mai apela la astfel de rezolvari. Felul in care mi.a demonstrat ca regreta, ca.i pare rau.. si dorinta lui de a fi bine, m.a linistit. Am vazut ca ma iubeste cu adevarat, cu toate ca nu.mi era usor.
Am acceptat multe si mi.a fost greu, insa pentru a dobandi fericirea de care ai nevoie, mai cazi, te mai lovesti, dar te ridici.
Chriss m.a mintit. M.a facut sa traiesc asa cum imi doresc. A avut grija de mine, m.a inteles, a profitat de fiecare secunda in care.mi simtea respiratia, bataile inimii, in care eu eram langa el.
S.a consumat... mult... foarte foarte mult.
Timp de 3 ani... am fost cea mai fericita persoana. Am trait momente extraordinare, tinandu.mi de mana baiatul pe care.l ador. M.a facut sa simt ca pentru prima oara traiesc cu adevarat. Eram atat de fericita... Nu pot descrie in cuvinte.
Au fost ultimele momente... De ce spun ultimele? Pentru ca... a sosit clipa in care nu se mai putea face nimic. Pentru inconstienta din copilarie, a lasat multa suferinta in urma.
Am si acum tiparita in minte camera de spital. Am stat acolo o gramada. Ii vegheam fiecare somn si nu am incetat nici o fractiune de secunda sa.i fiu alaturi. Ma durea sufletul sa stiu ca nu.l mai am. Am intrat intr.o depresie groaznica, imi aminteam numai ultimele lui vorbe "Stiu ca.ti va fii greu, dar nu uita ca voi zambii mereu doar privindu.ti chipul, de acolo de sus. Voi fii ingerul tau de acum incolo, si voi avea grija de amandoua Maia. Promit sa te iubesc mereu!".
"Amandoua"... nu am stiut exact la ce se referea... insa dupa o luna de zile am aflat ca sunt insarcinata. Ceva era ciudat, el stia...
La aproximativ patru ani dupa ce mi s.au intamplat atatea, ma vad tot fericita. Am puterea sa spun ca sunt mandra de mine si de faptul ca am putut trece prin atatea. Am avut un sprijin deosebit, admirabil. Christina, caci asa am numit.o, fetita nostra... este numai un zambet. Are ochii si zambetul lui, caracterul puternic si gandirea profunda. Ii seamana atat de mult. E dulce, e totul meu! Imi aminteste de el... de tot ceea ce aveam odata! In momentul acesta sunt in veranda casei mele. O vad cum sta si se joaca cu mami. E atat de mititica, dar atat de plina de viata. Sunt sigura ca tatal ei ar vrea sa.i fie alaturi, dar ca atat cat poate ii e. Si o vegheaza, si are grija de ea, pentru ca.i un inger! Un inger care va simti lipsa tatalui intreaga viata, dar care va avea o mama deosebita, care va lupta pentru ea orice ar fi! Inca stau si ma intreb cum va reactiona peste ani de zile, cand va afla adevarul... "Tatal" ei.. tatal ei de pe acum este si el la randul lui un om extraordinar. Cu greu mi.am refacut viata, relatia, dar de una singura nu aveam cum sa rezist. Numele lui este Kevin, fratele lui Chriss. Cum s.a ajuns tocmai aici... imi aducea atat de mult aminte de el, si a fost poate singurul capabil sa ma sustina si sa ma inteleaga. Iar Chriss cred ca este mandru ca macar o mica particica din el are azi grija de noi si ne protejeaza asa cum poate, adica cu orice pret.
Un singur lucru il regret ingrozitor, si acela ca eu nici pana in acest moment nu i.am spus cat de mult a insemnat pentru mine. Chriss nu a apucat clipa aceea, sa auda acel Te iubesc strecurandu.se printre buzele mele.
Am facut greseli mari lasandu.l de unul singur in multe situatii. Mi.a schimbat viata. In ciuda distantei, in ciuda a atatora cate s.au intamplat, celor care ni se opuneau, chiar si... drogurilor pe care le urasc din tot sufletul, am rezistat atat cat am putut! Pentru ca am avut ceva aparte. M.a facut sa radiez de fericire. M.a invatat multe si cu siguranta amintirea lui e criptata in inima si in sufletul meu. Cu toate ca acum sunt fericita, si ma consider implinita pe toate planurile, am o familie care ma sustine si imi e aproape, ma simt singura fara el. Lipseste ceva din mine, lipsim NOI.
Unchiul John este fericit cu Tania, si se bucura de aparitia a doi gemeni care in prezent au 7 anisori. Tania este un exemplu demn e urmat. Un exemplu pentru oricine. Mama, tata si Dan... sunt alaturi de mine. Dan a devenit avocat, si e foarte captivat de meseria lui, eu mi.am realizat visul, acela de a da la medicina. Am luat si astazi ma bucur ca pot sa fiu de ajutor atator oameni si ca nu am avut parte de nici un esec pana acum.
Ilinca ... Ilinca este in drum spre mine acum, alaturi de Edward care o insoteste spre pasii vitori ai vieti. Amandoi se inteleg de minune si ma bucur pentru ei. Nu credeam ca va fi cineva in stare sa o inteleaga si sa o ajute sa.si "vindece" trecutul.
Luiza si Steve s.au despartit... Steve avea acte de violenta prea puternice, si nimeni nu trebuia sa i le suporte. Insa a iubit.o atat de mult... si s.a dovedit asta, pentru ca in cele din urma lupta cu problemele pe care le are pentru a o aduce inapoi. Sunt sigura ca va reusi. Luiza are un suflet bun, nu va permite sa.l piarda. Cu toate ca indura atatea, stie ca fericirea ei e in mainile lui.
Daria si Carl sunt in Franta in momentul de fata. Mai exact la Paris, in luna de miere. Din cate am inteles se anunta venirea unui micut in familie, iar eu, eu si Kevin, vom fi nasii.
In cele din urma s.au rezolvat toate... am parte de o cumnatica cuminte, care ma ajuta mult cu Christina. Lisa are acum 15 anisori, si este un sprijin important pentru noi toti.
Chiar daca Chriss nu mai e aici, sufletul lui traieste printre noi, in trecut si in amintiri. NOI vom exista pentru TOTDEAUNA.
Cu siguranta ca inca ma intreb de ce l.am ales tocmai pe el, cand puteam alege pe oricine altcineva. Nu! Categoric NU! Pentru a fi fericit ai nevoie de fericirea pe care ti.o poate da doar persoana in care crezi, indiferent de cum e ea. Eu nu l.am criticat nici o secunde pe Chriss pentru ceea ce e. Avea o frumusete interioara de invidiat. Asa a fost sa fie, totul se intampla cu un motiv.
Am un viitor in fata, dar nu voi uita ca destinul ne.a invins...


The end

duminică, 1 mai 2011

Partea 19 •

Malul marii... rasaritul acela, in care soarele imbratiseaza cerul si rasare din intinderea infinita de apa ce.mi cuprinde vederea. Pescarusii ce zboara vijelios deasupra zarii, despicand cerul... Apusurile pustii si incendiare... Doamne cat imi e de dor!
In acea perioada Chriss a avut parte de cat mai multa odihna posibila. Parca si acum ii zaresc chipul ... Era asa adormit si linistit. Imi placea sa il privesc. Ma calma. Imi doream sa stau langa el pentru tot restul zilei, doar sa.l privesc. Imaginea aia va ramane vesnic in mintea mea. Si parca adormit se ridica usor si ma imbratisa, iar apoi ma lua in brate si zambea. Ne tranteam in pat, iar din perne sarea puf in sus strabatand razele firave ale soarelui ce se strecurau in camera.
Diminetile in care stateam pe terasa, si simteam cum vantul imi strabate umerii goi, sunt de neuitat. Se simtea briza marii, iar valurile ce se spargeau zgomotos la tarm imi atrageau de fiecare data atentia.
Zilele acelea ne apartineau. Aveau ceva al lor, ceva special... Stiam ca adormeam langa umarul sau si ma trezeam negresit in bratele lui. Chriss nu a incetat niciodata sa ma surprinda...
Astfel ca intr.o seara in timp ce ne plimbam pe faleza, am zarit lumina unui far ce se impletea cu sclipirea de argint a lunii. In urmatorul moment, pe fundal se auzea doar sunetul unui pian. Chriss m.a prins de mana, si.n fericirea lui plina de entuziasm mi.a zambit mai frumos ca niciodata. Eram pe malul marii.. eram doar noi doi. Ma uitam nedumerita in jur, si aud... "Maia..stiu ca nu sunt cel mai potrivit om pentru tine, stiu ca nu sunt asa cum iti doresti, si ca niciodata nu voi putea sa fiu bun pentru tine, esti o fiinta atat de extraordinara, atat de minunata... in bratele tale e altfel. M.ai ajutat sa ma ridic si sa ma regasesc, iar pentru asta... iti sunt dator intreaga viata. Te iubesc, si vreau sa fii sotia mea!".
Am ramas fara cuvinte...Nu imi pasa ca am 17 ani, nu imi pasa ca era vara, ca era seara, si ca eram pe malul marii la 700km departare de casa, ca eram noi doi...nu stiam sigur ce simt, dar unu lucru era cert. Vroiam sa fiu langa el!
Chriss era intr.adevar deosebit. Avea felul lui de a fi, de a ma sustine si intelege. La el gaseam ceva aparte. Nu.mi permitea lacrimi in priviri.
Timpul a trecut repede, deja ne aflam in tren in drum spre casa. Stateam cu capul pe umarul lui si priveam peisajul. Eram tacuta si ma gandeam doar la clipele petrecute impreuna... dar... intr.un fel vroiam sa ajung si acasa.
La doua zile dupa ce am ajuns acasa, mi s.a intamplat ceva ce m.a marcat cu adevarat. Imi despachetam bagajele si faceam ordine atat prin dulap cat si prin camera. Chriss era cu John pe stadion. Eram singura ... Pe la 15:53 s.a anuntat o "vizita" cu totul neasteptata. De indata ce am deschis usa, am vazut o tanara de aproximativ 19 ani, roscata cu ochii verzi, patrunzatori, machiata strident.
- Pot sa va ajut cu ceva?
- Da. Cu siguranta poti. Am venit la prietenul meu.
- Prietenul ... ?
- Da, Chriss.
- Poftim?!
- Hai, te rog frumos, nu am chef de astfel de introduceri. Ce esti tu? Sora, verisoara, menajera? Fa.ti datoria si nu ma mai lua la intrebari.
E clar ca intrase destul de tare in mine, dar am preferat sa nu o iau in seama. In scurt timp isi fac aparitia Chriss si John, ce pareau foarte tare adanciti intr.un subiect anume. Erau numai un zambet. Initial, am vrut sa cred ca fata aceea este doar una dintre persoanele ce se impotrivesc relatiei dar...
- Julia... ce faci aici?!
- Chriss, iubitule! Ce ma bucur sa te vad.
Julia? Hmmm. Cine o fi oare aceasta Julia?
- Nu am mai putut avea rabdare! Am venit la tine. Putem sa stam impreuna, putem sa o luam de la inceput! Chriss, te iubesc!
Eram socata. John si cu mine eram cu gura pana in pamant. M.as fi asteptat la orice altceva, dar nu la una ca asta. Am trantit usa si m.am dus de urgenta in dormitor. Chriss si.a smuls palma dintre mainile ei si m.a urmat. Reactia mea a fost sa.mi arunc restul hainelor in valiza, sa plec, sa ma rup de tot! Cum a putut sa.mi faca asa ceva? John a ramas cu Julia in fata usii, si purtau un dialog destul de aprins. Ea nu era constienta ca John are totusi o varsta si trebuia sa i se adreseze intr.un alt mod! Vorbea pur si simplu... fara pic de respect.
In timp ce Chriss incerca sa ma calmeze... in fata ochilor nu mai vedeam nimic. Imaginea lor impreuna figura in mintea mea.
- Cine e ea?!
- Maia, e o oarecare!
- O oarecare?! Haaa?! O oarecare spui! Vine aici, mi se prezinta ca drept iubita ta, ma ia cu menajera alea alea, si tu imi spui ca e o oarecare? Hai stii ce Chriss... las.o asa, chiar nu mai conteaza. Eu plec.
- Maia intelege!
- Nu mai am ce sa inteleg! Cum si putut sa stai cu ea? Colcaie de fite. Fii atent macar cum i se adreseaza unchiului meu!
- Nu ma intereseaza de ea!
- Bun. Nici pe mine de ce a fost! Nu mai vreau sa stiu! Stiai clar, clar ca eu suport tot pana la minciuna, inselat, tradat! Exact asta ai facut tu acum! M.ai mintit, si tot odata inselat.. dar mi.ai tradat si increderea. Uite.te bine la mine. Am terminat.o!
In seara aceea am stat la John, dar a 2 a zi la ora respectiva eram in avion spre casa. Nu stiam nici cum... si nici ce sa le spun alor mei. Era groaznic ce se intamplase...

Era vara... si era seara...

La cererea unui drag moldovean, am decis sa fac o postare cu cele mai frumoase amintiri a clipelor ce le.am petrecut impreuna. Nu e ceva deosebit, e ceva simplu, si plin de farmecul momentelor pentrecute impreuna. Sunt impresiile mele, gandurile mele, nu ale altora. Iar in astfel de momente, tocmai in momentele astea parca nici nu iti gasesti cuvintele... Cand ai persoane dragi langa tine, care iti fura zambetul cu doar cateva cuvinte, parca ti.e greu sa le dai drumu sa se indeparteze usor de tine... Am petrecut zile frumoase impreuna Alex! Incepe asa... Era vara... si era seara. Si... ti.ai facut aparitia stand in autogara si asteptand parca de nicaieri sa rasara un chip de copil rasfatat pe care erai nerabdator sa.l vezi. Eu... lipseam. Nu eram. Sunai, sunai si sunai. Din spatele unor copaci mi.am facut aparitia, tinand un copilas dulce de mana, cu chipul inocent si ochii mari. Te uitai la mine, ca la a 8a minune a lumii. M.am speriat! Ti.am spus doar ca sunt o ciudata. Aveam niste emotii zdravene, dar in acelasi timp zambeam pentru ca erai aici, pentru ca in sfarsit cineva din minunatul oras Bacau, calca in Campulung. Si are ocazia sa ma vada, sa ma simta, sa ma atinga, sa.mi vorbeasca si sa.mi observe reactiile. Ma simt legata de locul acela. Am cunoscut persoane care imi sunt foarte foarte dragi.
Aveti ceva al vostru, ceva aparte... Acel ceva ma face sa vad in voi ceea ce nu intalnesti zilnic la persoanele din ziua de azi. E aiurea. De fapt tot ce spun aici e aiurea. Imi sunt dragi persoane pe care nu le.am vazut in viata mea, dar asta sunt eu. Imi place sa ma atasez de cei ce ma inteleg si ma fac fericita. Insa... te uitai dezorientat. Era ceva nou pentru tine. Continuam sa te privesc si sa tac. A naibi timiditate! Lali umbla de colo colo, parca nu mai stia de ea. Nu avea astampar. Ce dulcica era! A fost o zi frumoasa, cert e ca ne strambam si profitam de orice frumusete a zilei de atunci. Am facut si un bine, am donat copilasilor 5 lei. Off da ce ne mai laudam gestul, la naiba. M.am simtit bine. In urmatoarele zile ti.ai facut aparitia pe o chestioara pe doua roti, ce te deplasa de la Leruuu, pana la mine. Cred ca ti.am impuiat capul. Nu! Stai! Defapt, sigur ti l.am impuiat. Ti.am povestit atatea chestii, nici nu mai tin minte. Dar ti le.am povestit cu
drag. Gen Miloo, si cra-cra...si moldoveni si.. tot felul de alte chestii. Sunt o cracasita! Mi.a fost dor de tine. Da da da da da ! Ma bucur ca te.am revazut de curand,e frumos sa.i vezi pe cei de care ti.e dor! Esti un baiat bun Alex, si iti doresc tot binele din lume. Sa ai parte de tot ceea ce.ti doresti, si sa ai grija de tine acolo unde esti. Stii ca aici ti.ai facut multi prieteni munteni, inclusiv o munteanca cracasita care urla de fericire de fiecare data cand te vede. Te astept la vara, te voi insotii la agatat. Iti voi alege fetita, si apoi o sa devin nasica. Iiiiiiiii! Stai sa vezi tu ce te tacanesc toata vara la creierii aia palii ai tai. De abia astept! Sa pierzi iara maxi-taxi.ul si sa alergi dupa el numai sa nu te duci pe jos pana acasa. Heheeee, s.au intamplat multe cracanel. Mi.e dor de tineee!
Aici... aici sunt impresiile lui

. Multumesc!