Asa au decurs multe zile. Multe nopti pierdute in fata geamului privind imprejur si intrebandu.ma oare de ce fac toate astea?! Nu.mi statea in caracter sa ma gandesc la cineva atat de mult, mai ales ca nu.l iubeam... sunt atatea intrebari la care nu pot sa raspund. Cum de m.am atasat de el asa de repede? Eu! Eu care nu pot spune ca am incredere totala nici in Meli pe care o stiu de o viata intreaga.
Era ora 21:15 minute, iar in camera a intrat mama cu aceeasi portie de fericire alaturi de Meli. Uitasem ca e sambata. Noi fiecare sambata o petreceam impreuna. Cu toata agitatia si energie ei mi.era imposibil sa fac fata. Am fost pusa intr.o situatie destul de nasoala, trebuind neaparat sa.i povestesc ce s.a intamplat, caci altfel nu intelegea, iar eu sa postez de fiecare data in persoana fericita si plina de viata nu am cum.
"Totul a inceput cand am ajuns acolo… Am cunoscut un baiat, Chriss si..."
Ii urmaream fiecare gest si reactie, pot spune ca nu erau dintre cele mai bune. Era peste limitele ei sa.nteleaga asta. Il avea pe Tom zilnic. Avea persoana de care avea nevoie langa ea in orice moment. Dar cum e atunci cand iti vine sa razi si sa.i impartasesti bucuria celui la care ti? Cum e atunci cand plangi si ai nevoie de cineva sa.ti stearga lacrimile? Atunci cand simti ca nu mai poti si ai disperata nevoie de cineva sa te ia de mana si sa te indrume?! Cum e?! Nu, nu stie cum e. Nu are cum sa inteleaga. Defapt, multi nu au cum sa inteleaga. Ma rog... seara aceea a fost una destul de tensionata, pentru ca nici ea nu era capabila sa inteleaga, nici eu sa o fac sa priceapa. Am zis ca mai bine tac.
Deveneam tot mai dezconcentrata la orele de curs, tot mai axata pe ideea "ce e cu el?" si nu puteam sa.mi dau seama! Oare vroia o pauza? Ce implica pauza asta? Bun, inteleg e vina mea ca nu am mai luat legatura cu el de o luna de zile, dar chiar asa? Pauza asta putea avea efecte negative daca stam sa o luam logic, pentru ca eu una nu puteam face fata, iar el probabil isi dorea sa ma uite.
Cand am ajuns acasa dupa o lunga ora de Engleza, am deschis leptopul. Nu imi mai verificasem mailul de mai bine de trei saptamani. Aveam o gramada de anunturi si mesaje de la profesori care.mi cereau sprijinul in diverse proiecte. Bineinteles ca l.am acordat atat cat am putut. Eram solicitata din toate partile si simteam ca.mi pierd mintile, ca nu mai pot.
Printre toate astea am gasit un mesaj mai putin normal. De ce spun mai putin normal... pentru ca am citit ca provine de la un asa numit "Chriss". Mana imi era blocata pe mouse, iar privirea intepenita asupra monitorului care urma sa.si spuna cuvantul. Nu el, ci mesajul. L.am deschis, dar nu era un mesaj oarecare, ci unul vocal. In prima fractiune de secunda cand i.am auzit vocea am inceput sa plang. Mi.era atat de dor de el, il vroiam langa mine!
"Nu stiu cum esti, si cred ca nu ar trebui sa.mi pese. Sa stii ca ti.am lasat un bilet la in geaca la plecaea ta... Sper ca macar acum sa.l citesti cand iti amintesc de el. Ai facut exact ceea ce.mi doream sa nu faci vreodata. Ti.am spus ca nu.ti impun limite, dar ti.ai batut joc de tot, efectiv asta ai facut. Niciodata nu m.ai iubit, niciodata! Imi este greu sa.ti spun asta, pentru ca inca te iubesc, dar de doua luni nu mi.ai mai dat nici un semn de viata. Urasc asta! Mi.e foarte greu fara tine, am nevoie de tine mai mult decat oricand. Vreau macar sa te aud, atat! Nu.ti cer mai mult! Sa stiu ca iti e bine si ca esti fericita ar insamna enorm pentru mine...Am terminat aici."
In clipa aceea i.am solicitat un numar de telefon si pentru orice eventualitat i l.am lasat pe al meu. Am avut niste zile de cosmar, pentru ca nu s.a aratat interesat sa ma caute.
Intr.o oarecare ora de biologie imi suna telefonul, iar pe ecran scria foarte clar "Chriss". Am solicitat permisiunea profesoesoarei sa ies din ore pentru 5 minute, dar era prea tarziu. Ma uram, ma uram pentru ca am pierdut unica ocazie sa.i vorbesc!
Seara, ajunsa acasa nu.mi statea capul la nimic. Stand si uitandu.ma pe tavan m.am gandit la primul "TE IUBESC", iar in acel moment a sunat telefonul. Nu am fost in stare sa vad cine ma suna, ochii imi erau plini de lacrimi.
- Da..?
- Maia?!
- Da, eu sunt.
Nu mi.am dat seama din start cine e... asta pentru ca vocea.i era altfel.
- Sunt Chriss…
- Chris?!!
- Da…
- Nu pot sa inteleg de ce ai renuntat la mine Chriss, de ce tocmai tu? Ai renuntat la noi!!!
- Nu eu am fost cel care a renuntat. Aminteste.ti cat de mult imi doream sa te am langa mine si nu te.am avut nici un moment!
- Am fost derutata... si nu am stiut ce sa mai fac... Adevarul este ca imi lipsesti mult... foarte mult.
- Poate...
- Sa inteleg ca nu mai exista acea incredere.
- Nu mai exista demult Maia, iar eu sa te mint nu pot.
- Stiu...
- Gandeste.te doar ca inca te iubesc, atat!
Iar tonul de apel s.a facut simtit, caci a inchis. Am fost atat de epuizata dupa conversatia asta, m.am consumat mult. Am tresarit la un moment dat, pentru ca DA, in acel moment am realizat ca.l iubesc. Il iubesc si nu i.am spus niciodata asta, nu am putut sa ii spun asta. Cred ca imi era frica sa iubesc, poate riscam mult, dar am facut.o deja. Zilele treceau, si imi lipsea, zilele treceau, si.mi era tot mai tare dor de el!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu