Gone...

Intr.o seara de vara, in aglomeratia infernala din oras, m.ai prins de mana. Din 30.000 de oameni, din 30.000 de suflete ... tu l.ai ales pe al meu! Nu stiu cum sa descriu sentimentul, teama din interiorul meu, razboiul ce.l port in suflet de atunci mereu, grija imensa ce o detin, si mai ales iubirea asta, care ma distruge parca treptat. Cum pot sa.ti descriu ce e in sufletul meu?! Nu pot... Pot doar asemana fenomenul cu o furtuna in desert, cand cerul se despica si plin de nori grei cu tente puternice pornesc o lupta fara de inceput sau sfarsit, in care nimeni nu pierde, nimeni nu castiga, ci curg doar lacrimi reci, caci nici ele nu mai simt caldura de altadata. Si e o stare de agitatie, si nimeni nu vorbeste, nu se aude nimic, dar in gandul meu e cea mai mare galagie, acolo e agitatie... multe voci se contrazic, iar eu trec prin asa ceva zilnic. De ce sa zambesc?! Pentru a.i face pe altii sa zambeasca la randul lor....? Nu pot, nu o fac! Nu o fac pentru ca nu simt asta, m.as simti vinovata sa zambesc stiind ca tu acolo, nu o faci... Oare cum e sa adormi in fiecare noapte agitata si nestiind ce te asteapta ziua de maine, sperand sa treaca, sa vina... Parca o palma pe atat de rece si grea ma loveste in fiecare moment nestiind ce se intampla. Grija asta... nu numai ca.mi inunda mintea, insa ii provoaca cea mai mare durere posibila, in timp ce sufletul meu, se simte incoltit din toate partile... Parca ar fi intr.un incendiu din care nu mai are scapare, numai flacari si urlete in jur!

Atat de mult adorm parca imbratisata de el, sarutata de durere, si infranta de sentimente. Ideea de a te pierde ma inspaimanta cel mai rau .. Cum poti sa.ti pierzi sufletul?! Cum?!! Cum sa traiesti ... si sa stii ca el e acolo, insa nu te aude, nu te simte, parca ar fi un strain intr.o lume ce.i da fiori, intr.o lume atat de rea... In toata chestia asta am nevoie de sprijin si intelegere, iar in tine il gasesc mereu... Atunci cand sunt nesigura pe mine, pe ce pot sau nu, tu imi dai mereu curajul sa merg mai departe, si nu a fost clipa in care sa ma gandesc ca mi.ai face vreun rau, pentru ca mereu am fost aproape de sufletul tau... M.ai invatat sa fiu cea de azi, alta persoana, iar grija ta, este cea mai importanta!

E atat de greu... parca zac intinsa pe pamant, si nici nu simt ce e langa mine, oameni, zgomotul, caldura sau frigul... Insa tu, tu mereu esti aici, si mereu iti simt prezenta...

Nu vreau sa ma fac inteleasa de nimeni, si mai ales de ce trec prin atatea pentru a intelege o singura persoana...

Simplu... e mai mult decat iubire... Iar persoana aceea?! E tot ceea ce conteaza pentru mine!

Barfa...

Fiecare ar trebui sa aiba doua tipuri de prieteni : unora carora sa le vorbeasca si unii pe care sa.i vorbeasca. E urat sa auzi ca prietenii tai te vorbesc pe la spate, insa barfa nu consta neaparat in a vorbi pe cineva pe la spate de rau, ci si de a.l aprecia, lauda, etc. dar foarte foarte rar se intampla asta, pentru ca oamenii in general vad doar ceea ce e rau la cei de langa ei. Unde exista ura, exista intotdeauna si invidie. "Daca am face o lista cu 10 calitati ale persoanei in cauza, apoi am putea barfi linistiti" cam asa sustine cineva. Oricum, ideea e ca la barfa se aud numai de alea "dulci" gen - s.a imbatat, a stat cu X, vaiii dar sa vezi ce i.a facut lui Y, dar eu nu o suport doamne e asa fitoasa, fiinta asta are numai fumuri in cap si umbla numai cu nasu' pe sus, nu iti poate fi in nici un caz prieten/a nici nu ai idee cat de ingrozitor/ingrozitoare e ca persoana, face numai prostii, iti ia prietenul/prietena, e asa asa asa! Cand defapt ajungi sa.l cunosti pe cel in cauza sa realizezi ca nu.i asa, papagalii doar repeta, deci nu ai ce sa le ceri!

Din cate am sesizat, chestia asta nu e atat de intalnita la baieti cat e la fete! De aceea majoritatea celor cu care stau sunt baieti, pentru ca ei nu sunt tocmai perfectionisti si nu ii intereseaza ce facem la ora cutare, cu cine, in ce suntem imbracate sau de la cine am primit mesaj, ei vor doar sa fim de gasca in compania lor, sa nu fim triste sau pesimiste, astfel evit barfa, evit sa se comenteze ca vorbesc ce nu trebuie. Ideea e in felul urmator, barfa apare mai exact din invidie. Am multe prietene, si le apreciez enorm, nu mi.au facut niciodata rau, fetele sunt si ele speciale in felul lor, parca nici nu as vorbi din punctul de vedere al meu, ca fata... am avut mai multe "necazuri" cu fete, si din ce cauza?! BOYS! Hai frate, nu v.ati saturat? Pe bune acum ... De ce baietii intervin mereu in prietenii?! Chestia asta nu o pot intelege... Si de aici porneste tot, lucruri adevarate si mai putin adevarate...

Nu pot intelege de ce judeca atat lumea...

E problema mea de ce tac, de ce zambesc, de ce plang, e problema mea pe cine iubesc, de ce, cat de mult! E fix problema mea daca am prieteni sau nu!

Nu am ... "patanii" urate cu prietenii... La chestia asta am ajuns din cauza unor incidente.. Se vorbeste si de mine, pentru ca de oricine se vorbeste in orasu' asta, si uneori se dau vorbe atat de mari pe cat de mic e, insa cel mai rau ma deranjeaza rautatea asta care e din ce in ce mai des intalnita. Poate daia sunt asa rece, daia nu imi mai pasa de nimic, daia nu vreau sa mai cunosc lume, daia stau in banca mea, daia nu ma mai complic! Uitati si raspunsul la zecile de intrebari pe care unii dintre voi si le pune atunci cand Alina nu mai e cum era... Pur si simplu, ma scarbeste faptul ca acolo unde lasi loc de "Salut" altii stau cu nasu' pe sus, sau isi continua jocul si fac tot ce le sta in putinta mai rau.

Oricum ar fi, eu una nu mai pun pret pe ce zice fiecare. Eu sunt EU! Mie nu imi mai pasa de ce fac altii, mie nu imi pasa cu cine stai, de ce, pentru ce, nu ma intereseaza ce ai facut aseara, unde si cu cine! Nu ma priveste cu cine vorbesti, umbli, barfesti! Nu ma afecteaza daca razi, daca plangi, daca judeci.... Asta sunt, asa m.am invatat, si desi nu imi place in totalitate cum sunt, e mult mai bine asa, pentru ca in ziua de azi nu se mai merita frate!