Partea 3 •

Clar, la una ca asta chiar nu ma asteptam. Mi se putea citi mirarea pe chip. Ce motiv putea sa aiba baiatul asta pentru a fi aici, doar pentru mine? Eiii bine, asta cu siguranta era ciudat...

- Cum adica esti aici, doar pentru mine?!

- Paaai, e simplu, ti se pare ca as fi pentru altcineva?

Chicotea si lua totul in gluma. Acest lucru ma facea sa ma enervez si mai tare. Se uita siret in jur si din cand in cand isi mai arunca privirea catre mine. Avea o privire calda, blanda. Desi suna chiar ciudat, pentru ca il stiu de cateva ore, chiar ma simt bine langa el. In timp ce se plimbga de colo-colo prin camera m.am pus in pat privindu.i fiecare miscare, fiecare gest, fiecare clipire si rasuflare. Imi placea sa.l studiez. Era asa simpatic... Am inchis ochii pentru o clipa, si intr.un fel sau altul cred ca a fost bine, pentru ca in acelasi fel ciudat si stupid de misterios era in pat langa mine. A rasuflat usurat si incepe pe un ton jucaus:

- Stii, imi pari o tipa foarte foarte simpatica. E incredibil cum poate sa mai existe asa ceva in ziua de azi. De obicei fetele de varsta ta sunt preocupate de alte "activitati" sa le zic asa... Sincer sa fiu, ma mira faptul cum de nu stai toata ziua cu o tigara in gura.

I.am aruncat o privire fulger. Nu stiu ce parere avea acest tip despre mine, si nici nu imi pasa. Cert este ca prea isi dadea cu presupusul inca din prima zi.

M.am ridicat din pat fara sa zic nimic. Paream deranjata de afirmatiile lui, insa m.a simtit imediat. Mi.a cuprins mana si ma tras langa el. Avea o atitudine asa calda fata de mine. Ma uimea. Ma privea cu atata blandete si gingasie incat nu.mi puteam crede ochilor. Parca visam.

- Ooooh, cu siguranta este ciudat!

- Stiam ca vei spune asta.

In cele din urma m.am ridicat si m.am dus la baie. Mi.am prins parul si ma uitam in oglinda. Tipa bruneta cu ochii negri de data aceasta nu.mi mai parea a fii aceeasi. Chiar este de necrezut cum un tip asa dragut ca el si.ar petrece timpul cu mine. Nu aveam nimic iesit din comun. Sunt o simpla adolescenta de 16 ani, nu una exceptionala si foarte complicata. Imi aruncam privirea in camera si il vedeam cum sta relaxat pe pat. Parea ca nu ii pasa ca nu sunt extraordinara ca toate fetele de pe aici, nu il deranja stilul meu simplu, nici felul meu de a fi, asa ca m.am ambitionat si am zis sa intru in vorba cu el.

M.am dus in camera pasind timida spre el. S.a ridicat din pat si mi.a cuprins fata cu aceleasi maini reci. Ma fixat cu privirea si ma sarutat pe frunte. In acea clipa am impietrit.

- Voi fii aici...

A plecat... a plecat fara sa.mi mai zica nimic... Ma uitam efectiv dupa el cum pleaca, dar totusi era aici, era langa mine! Pot spune ca ma simt dezamagita. Nu stiu cum de nu sunt in stare sa spun ceva in preajma lui. Imi slabeste orice simt si orice inaintare.

In final am zis ca mai bine ar fi sa ma culc, urma o zi destul de agitata avand in vedere ca urma sa ma duc acasa la unchiu' sa despachetez si sa.i mai cunosc alti prieteni...

Am avut un somn destul de agitat. Ma tot gandeam la ce s.a intamplat... Sunt confuza, nici nu stiu ce se intampla cu mine. M.am intors cu fata la perete si deodata simt un puls puternic. Deschid ochii si.l vad langa mine. M.am abtinut pe cat posibil sa nu tip. E 4:15 dimineata, iar el e aici, langa mine. Mi.am dat cu palmele in cap, sperand ca visez, dar parea a se amuza teribil pe seama mea. M.am incruntat.

- Ce cauti aici?! Esti nebun?

- Ai pretentia sa.ti raspund la ambele intrebari?

- De preferat la prima...

- Iti spun eu ce e de preferat. Sa dormi. Haiiide.

Deci clar nu puteam sa.mi dau seama ce e in capul lui. Daca ne prindea cineva zicea ca am luat.o razna.

- Nu! Nu pana nu imi spui cine esti si de ce esti aici!

- Ce importanta are?

- Are! Ori imi zici, ori ma culc pe canapea.

Suntem precum copiii de la gradinita ce se cearta pe dulciuri sau jucari. Niciunul dintre noi nu parea sa cedeze. I.am vazut expresia fetei schimbata. Nu mai avea acelasi zambet, nu mai era aceeasi sclipire in ochii lui.

- E prea devreme...

- Cum adica?!

- Uite Maia, nu pot sa.ti spun totul. Sunt atat de diferit fata de ce cunosti tu, sunt complicat, si crede.ma ca cu greu ma abtin sa nu.ti fac vreun rau. Iti sunt apropiat si asta pentru ca sunt uimit de tine, nu am mai vazut asemenea fiinta, dar esti in mare pericol atat timp cat esti langa mine. Imi pare rau...

In acel moment chiar nu imi pasa cum e! Paream a fi dependenta de el.

- Nu imi pasa cum esti tu! Nu imi pasa! Vreau sa stiu...

Zambetul ii era din nou prezent pe chip...

- Biine, dar asta maine, sau cu alta ocazie. Acum vreau sa dormi, caci esti obosita.

Nu a mai fost timp de alte explicatii, caci ma luat in brate si ma pus in pat. Parea asa incantat de prezenta mea... Am adormit mai repede decat ma asteptam.

Cand m.am trezit nu mai era acolo... In schimb, John se tot plimba prin camera asteptand sa ma trezesc odata.

- John, ce e cu tine aici?!

- Ar cam fi timpul sa plecam, dar vad ca iti place destul de mult aici.

- Daa, e frumos! Pai, bine, stai 10 minute sa ma pregatesc si sa strang ce am imprastiat pe aici si cobor, bine?

- S.a facut pustoaico! Sunt jos.

Unchiul avea mereu un stil aparte de a ma inveseli. Ii placea sa ma chinuie intr.un mod placut, si sa se joace cu mine. M.am imbracat in ceva lejer, mi.am pus leptopul in rucsac si am coborat la masina. Toti erau acolo, mai putin Chriss. Am aruncat o ultima privire in casa, si ma pregateam sa ies din casa, numai ca nu am putut.

- Pleci fara sa.mi spui?

- Nu stiam cum sa dau de tine... ai plecat fara sa.mi zici nimic.

- Ahaa, totusi...

- Totusi ce?!

- Maia, vreau sa.mi promiti un singur lucru!

- Spune.

- Vreau sa.mi promiti ca vei avea grija de tine, si ca nu vei permite sa te schime cineva, sau ceva.

- Ok, hai ca eu trebuie sa plec... mai vorbim, sper.

Am plecat fara sa mai privesc inapoi. Vorbele lui m.au ingrijorat, insa nu puteam posta in copil suparat cand sunt langa John.

- Noi plecam. Pa Mat, si multumim inca odata ca a.ti fost atat de draguti cu noi.

- Byeee, micuto sa ai grija de tine si de fratele tau! Va pup.

Cu siguranta eu si unchiul ne simtisem bine aici, dar acum era timpul sa mergem acasa.

Tot drumul am ascultat muzica si am vorbit. Imi placea aici. Erau multe magazine si cu siguranta nu aveam sa ma plictisesc.

Partea 2 •

M.am blocat pentru o clipa... nu stiam ce sa.i raspund. Sa fie oare acel Chriss despre care vorbea micuta Lisa, sau doar o confuzie? Nu am mai apucat insa sa.i dau un raspuns, caci il aud pe John cum ma striga ingrijorat.

Mi.am intors grabita privirea spre unchiul meu, cu gand sa.i raspund.

- Daaa unchiule! Sunt aici. Nu.ti fa griji!

Unchiul obisnuia mereu sa aiba grija de mine. Ii era frica de orice, nu putea fi linistit in absenta mea...mai ales ca acum era datoria lui sa aiba grija de mine. Nu eram deranjata de lucrul acesta, chiar ma simteam protejata langa el.

Trecand peste aceasta mica intrerupere, mi.am intors capul spre cel de langa mine, care acum, brusc, era absent. Nu.mi puteam explica una ca asta... i.a trebuit mai putin de 5 secunde sa se faca nevazut. Incepusem sa cred ca visasem, si ca nu era real ce s.a intamplat. Si asa fusese prea frumos sa fie adevarat. Chipul desprins parca din cele mai indraznete fantezi, nu mai este prezent.

M.am ridicat si am continuat sa.mi petrec ziua sub inaltul cerului plimbandu.ma abatuta prin zona. Soarele incalzea totul in jur. Sclipirea lui ma orbea. M.am dus in casa, topaind intr.o veselie.

- Eeeeei Doly, ce.mi esti asa vesela?

- Nimic interesant John, dar imi place aici. E asa liniste, imi da o stare de pace locul acesta!

- Foarte bine pentru ca ne vom petrece seara aici. Uite, poftim cheile, du.te si ia.ti rucsacul din masina.

Am luat cheile din mana unchiului si am plecat spre masina. Pana la urma ce putea fi asa rau in a.mi petrece o noapte in pustiu?! Peisajul este mai mult decat mirific, iar proprietarii pareau niste omuleti destul de simpatici. Deh! o sa o fac si pe asta... de dragul lui John.

Timpul s.a scurs, mi.am petrecut majoritatea zilei cu Lisa si Kevin. De Lista mi.a placut de la bun inceput, si am inceput sa ma inteleg bine si cu Kevin. Mi.a povestit despre copilaria lui si cate putin in legatura cu orasul si oamenii de pe aici. Paream surprins placuta de cele auzite, pana la urma nu era asa rau precum imi imaginasem. Am rasfoit impreuna cateva albume de fotografii ce ne amuzau. Cu siguranta copilaria este partea vietii de care ne vom aminti cu drag... de poznele pe care le faceam cu vecinii, de orele tarzii pierdute in fata scarii si de nervii pe care ii cauzam fara intentie parintilor, asta ca sa nu mai spun de grijile care erau la ordinea zilei.

Pe la 21:30 m.am dus cu Kevin sa.mi arate camera. Nu era cine stie ce camera a unei vile spatioase, cu pereti pictati in fel si fel de moduri, si cu nenumarate modele... Era o incapere primitoare, cu peretii de un galben stins, incarcati de trecerea ireversibila a timpului. Patul vechi, acoperit de o patura rosie nu parea foarte confortabil, dar nu imi pasa. Imi parea bine ca ma aflam aici.

Am ramas singura in camera, si m.am pus pe ganduri. Intr.un fel imi era dor si de ai mei, de prietenii cu care pierdeam vremea, chiar si de Lewis, cu care aveam mereu cate ceva de impartit. Mi.am scos laptop.ul curioasa sa imi verifil mailul. Surpriza mi.a fost insa pe masura, netul nu mergea. Trebuia sa ma astept la una ca asta, doar sunt in mijlocul pustietatii. M.am ridicat de pe canapea si am dat la o parte draperiile ce acopereau fereastra. Priveam la cerul intunecat si ma gandeam la toate cele petrecute azi. Eram oarecum dezamagita ca unchiul meu nu a petrecut mai mult de 10 minute in preajma mea. Ma asteptam sa povestim despre cele intamplate in toti acesti 3 ani, in care nu am fost prezenta in viata lui... Poate nu el a fost cel care s.a schimbat atat de mult, undeva aveam si eu partea mea de vina. Nu mai eram copila de pe vremuri ce zambea la orice nimic si ii era tot timpul in spate, fiinta inocenta ce.l incalzea doar cu o privire.

Insa nu numai asta ma chinuia. Ma tulbura si ceea ce s.a petrecut azi in gradina. Nu aflasem nici pana in momentul de fata cine era persoana misterioasa ce.mi cuprindea mana si.mi zambea, deparca as fi fost cea mai mare bucurie a vietii ei. Mi.a placut sa.l privesc, dar totusi era ceva neinregula cu mine. Nu mi.am cunoscut aceasta latura de a fi asa repede atrasa de cineva. Imi trebuia timp sa cunosc o persoana, ca mai apoi sa fiu atrasa de ea. Nu ma mai intelegeam, nu puteam pricepe de ce Chriss imi bantuia fiecare particica din mine, de ce nu ma mai lasa in pace! Preferam sa cred ca e ceva de moment, ca imi va trece, dar cu cat vantul batea mai tare cu atat mintea mea alerga mai repede spre el. Stateam pe fereastra si incercam sa inteleg ce se intampla defapt cu mine, cu noi...

Linistea mi.a fost sparta de un zgomot destul de straniu. Ma uitam curioasa prin zona, si am vazut un personaj intr.un hanorac gri, si blugi negri ce abia se mai tara spre casa. Initial nu.mi dadusem seama cine e. Continuam sa ma holbez mai rau ca la o tornada ce urma sa ma trimita tocmai in celalalt capat al lumii, dar tot nu puteam sa deslusesc cine se afla sub acea gluga. In cele din urma m.am dat batuta si m.am intins in pat. Imi aruncam ochii aiurea pe tavan si incercand sa adorm... cand usa de la camera s.a deschis brusc si s.a trantit de perete. Am sarit din pat speriata parca de bombe, nu imi imaginam ce urma sa se intample.

Mergeam ca pe jar cu gandul sa.nchid usa cat mai repede cu putinta, dar acesta a fost indata dat peste cap de aparitia aceluiasi baiat de acum cateva ore, Chriss...

Nici in cele mai ascunse inchipuiri ale mele nu imi imaginam ca isi poate face aparitia la mine in camera. Ma temeam de prezenta lui, dar cu toate acestea imi doream enorm sa.l vad.

Si.a ridicat ochii din podea si mi.a zambit. Ma uitam atenta la el, si mi.am dat seama instantan ca era fiinta ce se strecura mai devreme in casa. O gramada de idei imi treceau prin cap. Vroiam sa.l intreb cine e, ce vrea, de ce se afla acum langa mine... dar nu puteam. Buzele imi erau lipite iar ochii tintiti asupra lui. Mi.a luat mainile si le.a impreunat la pieptul lui, mi.a zis doar atat "Imi pare rau ca am plecat". Hmmm, mi se parea ciudat. Mi.a lasat mainile sa cada usor, in timp ce se departa spre fereastra. Ii vedeam reflexia in geam si ma temeam sa.i zic ceva...

- De ce nu vorbesti?! ma intreaba pe un ton destul de aspru.

- E... Eu... oricat as fi incercat sa.i zic ceva, nu puteam! Ma simteam slabita si de simpla lui prezenta!

- Eah, nici nu ma mira. Nu sunt genul de persoana pe care o vezi zi de zi stand de vorba cu persoane de varsta ta. Probabil iti par un ciudat, un nebun iesit de nu stiu unde si venit aici sa.ti fac tie rau.

- Nu....

Ma uitam in gol, si incercam sa.i spun ca nu inteleg ce se petrece, dar era imposibil.

- Maia, sunt aici doar pentru tine!

Partea 1 •

Razele soarelui imi bateau jucause in geam... doreau cu orice pret sa le deschid ferestra sa ma trezeasca. Eram foarte obosita, dupa o noapte intreaga de impachetat. Nu imi statea capul la nimic altceva, decat la ziua de azi... zi in care urma sa calatoresc neincetat pentru a ajunge tocmai in America. La prima impresie suna destul de bine. Nopti pierdute aiurea, distractie, club, prietenii, seri pierdute in fata leptopului cu amicii... Chestii specifice varstei. Dar ce poti face la 16 ani intr.o lume asa mare?! Pentru un adolescent e ceva foarte palpitant, dar totusi riscant. Pentru mine insa nu era ceva foarte foarte interesant, cu toate ca mergeam undeva unde pofteam de ceva vreme... Urma sa.mi vizitez unchiul, care se mutase de 3 ani de langa noi. Mi.e nespus de dor de el, imi lipseste! Dar cu toate astea stiam ca este sever in privinta anumitor chestii, stiam ca nu ma va lasa de capul meu, ca deh! orasul e mare, iar oamenii sunt de totate felurile. In cele din urma ma trezesc speriata de strigatul mamei:

- Stii ca in mai putin de o ora trebuie sa fii gata, iar tu nu te.ai dat jos din pat!

- Stiiiu mama! Inchide usa, ma descurc!

Fiecare dimineata era la fel! Mama care intra la mine in camera si ma trezeste pentru orice motiv banal...In cele din urma ma dau jos din pat, hotarata sa ma pregatesc pentru vacanta de vara petrecuta alaturi de John. Nu ma gandeam decat la drumul obositor ce.mi batea repezit la usa. M.am dus sa.mi prind parul si deodata aud telefonul. Era prietena mea cea mai buna, Meli.

- Heei Maia! Te.am sunat sa.ti spun "drum bun!".

- Multumesc Meli... O sa.mi lipsesti.. Ai grija ce faci cu Tom pana ma intorc! Si vezi, te.am rugat sa.i spui mamei tale ca ii multumesc inca odata pentru cartile imprumutate.

- Stai linistita, ma inteleg foarte bine cu Tom, mama in schimb este plecata la cumparaturi, oricum ar fii a 10 a oara cand ii multumesti.

- Stiu, dar nu voi avea altceva mai bun de facut pe drum...

- Haide, fii incantata de calatorie, va fii bine. Sa nu uiti sa imi scrii in fiecare zi. Sunt tare curioasa ce o sa faci!

- Cu siguranta Meli. Trebuie sa inchid. Ai grija de tine!

- Si tu. Bye!

Imi placea sa citesc. Ma relaxa... In aproximativ jumatate de ora eram gata. Nu.mi aruncam ochii decat la camera mea, devenita peste noapte lipsita de culoare. Stiam ca imi va lipsi orice coltisor din ea... Imi iau valiza si inchid usa. Incepeam o viata noua... dar totusi eram inconstienta de urmari...

- Maia, ti.am chemat taxiul. Esti gata?

- Da mami... Unde.i Dan?

- Fratele tau ca de obicei nu este acasa...

- Of! Nici cand plec nu poate sa fie acasa?! Pentru dumnezeu!

Eram nespus de nervoasa, eu plecam, iar el era absent iara. Nu suportam gandul ca nu o sa.l mai vad. Suntem foarte apropiati.

- Te rog sa.i zici ca il iubesc mult, si ca.mi va fi dor de el... Aveti grija de voi, si spune.i lui tati ca i.am lasat cd.ul in birou. Te iubesc mult mami!

- Si noi te iubim scumpa mea. Ai grija de tine. Sa ne suni!

- Asa voi face...

Am inchis usa nepasatoare. Era o vraiste in mintea mea. In mod normal ar fi trebuit sa fiu emotionata, agitata, dar acum... acum eram indiferenta.

Ma uitam pierduta pe gemul masinii, la locurile pe care urma sa nu le mai vad pentru o perioada. Am ajuns asa repede la aeroport..

Era o agitatie de neinchipuit. Toti umblau de colo-colo. Credeam ca nici nu ma voi putea descurca! Zgomotul era infernal. Simteam ca nu se mai termina... Imi iau in cele din urme biletul si pasesc pe scarile avionului ce urma sa ma trimita departe de aici.

Parca deja uram ziua asta. Scaunul comod imi mai lumina fata, aveam si asa de petrecut ore intregi in aceasta "incapere".

Imi scot din rucsac mp4.ul si cartile imprumutate de la mama lui Meli. Rasfoiesc una dintre carti fara sa.mi dau seama cum trece timpul... Deja se inserase. Eram obosita...In avion era o stare de calm. Ma uitam in jurul meu la chipurile necunoscute, analizand fiecare detaliu. Eram plictisita si nu stiam cu ce sa.mi mai omor timpul. Adormisem fara sa.mi dau seama.

Am avut un somn destul de chinuit, dar si acum am fost trezita de o femeie care.mi cerea insistent sa ma trezesc caci am ajuns. Pff... insfarsit se terminase traseul pe care il detestam asa mult.

Ora 6 dimineata, miercuri, o zi destul de innorata... Nervii mei deja ma presau, iar unchiul nu se zarea prin aeroport. Nici nu vroiam sa.mi imaginez ce avea sa se intample cu mine daca nu venea. Stiam insa ca nu e punctual, deci asteptam... si asteptam. Imprevizibil ca de obicei, il vad conducand o masinuta destul de draguta. Decapotabila, argintie... visul oricarei tipe de varsta mea.

- Doly, de cat timp ma astepti?

Doly ma alinta unchiul meu de pe vremea copilariei. Imi placea sa ma joc cu papusile asa tare, incat la fiecare aniversare imi aducea cate una. De atunci asa ma striga. Dar eram prea nervoasa ca sa.i raspund, ma uitam dur la el. Intelegea ce vroiam defapt sa.i transmit.

- Scuza.ma, dar traficul a fost destul de aglomerat, chiar si la ora asta...

- Nu face nimic.

Imi pun valiza in portbagaj si ma asez langa el. Ma jucam cu brelocul de la telefon, in timp ce unchiul imi povestea entuziasmat de tot ce facuse el de cand s.a instalat aici. Nu imi pasa, dar zambeam ca si cum as fi fost mandra de el, de realizarile lui si asa mai departe. Problema nu este tocmai asta... eram cu gandul in alta parte si ma trezesc brusc in fata unei mici casute pierduta in pustiu... Unchiul ma dusese sa.i vizitez prietenii. Se tot laudase cu nepoata lui, si cu venirea ei aici. Grozav... urma sa cunosc o gramada de oameni, caractere noi si persoane imprevizibile.

- Deci, cum ti se pare?

- Pff.. trebuia neaparat sa venim aici?

Imbratisata fiind de bratele calde ale lui John nu mi.a mai pasat. Chiar imi fusese dor de el, mi.a lipsit mult. Casuta in care am intrat nu era una uimitoare. Intrasem intr.o incapere destul de maricica, cu o canapea si un televizor vechi, cateva rafturi si o biblioteca imensa. Cu toate astea locul era primitor.

O femeie micuta de statura cu parul blond si ochii verzi a venit in intampinarea noastra. Mi.a parut draga inca de la prima vedere. Mi.a prezentat casa si mi.a facut cunostiinta cu sotul ei Mat, si copii Lisa si Kevin.

- Deci, micuta Maia, ce te aduce pe la noi?

- Hmm, sunt in vizita la unchiul meu pentru cateva luni.

- Si la prima impresie, cum ti se pare America?

- E destul de frumos aici. O sa.mi ia o bucata de vreme sa ma acomodez...

Discutia a fost intrerupta de Lisa, care tipa ingrijorator:

- Mamaaa, te rog, vin.o repede!

Un fior imi strabatuse tot corpul. Nu stiam ce se intampla. Micuta cu parul carliontat si roscat, cu ochii verzi plangea. Nu intelesesem clar ce se intamplase. Am auzit doar ca este vorba de un asa numit "Chriss". Oare mai avea aceasta familie un fiu? Sau era doar o cunostinta, un vecin, ori un simplu amic?

Plansul fetitei imi era tiparit in minte, nu ma mai puteam concentra la altceva, desi unchiul vorbea continuu cu Mat si cei ai casei.

Am iesit sa ma plimb prin preajma. Acum era soare, si bine. Imensitatea verde imi dadea o stare de calm, ma simteam chiar linistita acum. Stateam intinsa pe iarba si priveam cerul infinit. Zambeam si ma gandeam ca totusi, voi avea o vara destul de interesata aici, cu toate ca la inceput nu eram incantata de idee. Am inchis ochii fiind cuprinsa de visele ce.mi inundau fiecare somn.

Nu stiu cum, nu stiu cine, nu stiu de ce... dar mana mi.a fost cuprinsa de o palma rece. Am deschis brusc ochii, iar privirea imi era atintita asupra unui baiat necunoscut. Il priveam fara sa zic nimic. Avea un chip parca desprins din vise, ochii albastri si parul negru. Desi eram speriata de atingerea lui, nu puteam sa.mi iau ochii de la el. Nu stiam ce se intampla cu mine, eram pur si simplu impresionata de aparitia lui. Sangele imi alerga ingrijorator prin vene, inima imi batea cu o viteza impresionanta, iar mainile si picioarele imi tremurau ingrozitor. Obrajii imi ardeau, iar el nu facea decat sa.mi zambeasca. Se uita adanc in ochii mei, parca imi intra in minte. Ii priveam buzele cum se despart, soptind:

- Numele meu este Chriss...

Passion for unreal ❤

Marina mea!♥

Pentru toate acele momente in care ai fost langa mine,

Pentru toate zilele in care ai fost motivul sa ma trezesc,

Pentru toate clipele in care nu ai uitat de mine,

Pentru toate orele pierdute cand nu puteam sa zambesc.

Pentru vorba ta care ma indruma spre bine,

Pentru intregul adevar pe care m.ai facut sa.l vad,

Pentru toata iubirea pe care am gasit.o in tine,

Pentru ochii pe care am crezut ca nu o sa.i mai revad.

Pentru toate visele pe care le.ai transformat in realitate,

Pentru ca fara tine nu ar exista cuvantul "prietenie",

Pentru ca tu ai fost motivul meu sa pot merge mai departe,

Pentru ca impreuna am pasit peste orice dusmanie.

Pentru ca impreuna am putut invinge imposibilul,

Pentru aceea zi in care ne.au crescut aripi pana la nori,

Pentru secunda in care, increzatoare am atins cerul,

Pentru ura pe care am pierdut.o in zori,

Pentru toate acestea, sincer iti multumesc!

Iti multumesc ca esti totul meu,

Iti multumesc ca m.ai facut prin tine sa traiesc,

Iti multumesc pentru sufletul tau!

• asa ajunge mosul la tine astazi... sub forma unei poezii scrise de mine, o poezie care spune pe nume realitatii, care din punctul meu de vedere spune multe despre noi si prietenia noastra. tin sa.ti multumesc inca odata ca faci parte din viata mea, din sufletul meu, din mine... esti totul meu si motivul pentru care am trecut peste imposibil! esti o persoana minunata si te apreciezi pe zi ce trece mai mult. o prietenia adevarata. TE IUBESC!