"Nu te lasa invins de rau, dar nici cuprins de bine...

Nici tu nu te cunosti...candva vei fii surprins de tine!"

sâmbătă, 5 martie 2011

Partea 13 •

Urmatoarele zile mi le.am petrecut cu Ilinca. Am simtit ca zambesc din inima in fiecare moment. Pot spune ca este o persoana foarte importanta pentru mine, ma invatat ce e o prietenie adevarata... Chiar si in zilele in care stateam de una singura la spital si.mi strecuram privirea in camera lui Chriss imi batea pe umar cate un strop de incredere cum ca totul va fi bine iar ea imi va fi alaturi cu siguranta. Imi place enorm si felul ei de a fi, de a ma intelege...
Astea fiind spuse, eu si Ilinca ne aflam in spatele blocului stand de nebune pe iarba si rasfoind reviste. Ne intrebam cum e lumea aceea mondena, in care nu dormi nici un pic, esti in priza permanent. In timp ce ea discuta de una singura, cu felul ei specific de a o face, trancanind de zori despre nu stiu ce tip, eu ma gandeam la o portie mare de clatite cu gem. Ii dadea satisfactie ceea ce facea, anume sa vorbeasca. Era fericita iar chestia asta se putea simti imediat.
- Oooh! Sunt cu Edward!!
- Aaaah, deci de asta zambesti intr.una de la inceputul zilei. A trebuit sa.ti iei avant 5 ore ca sa.mi spui. Ce s.a intamplat?!
- Da doamne! Nu stiu, nu stiu nu sunt in stare sa.ti spun. Acel sentiment de neliniste a pus stapanire pe mine.
- Haide sus...
Stiam foarte clar ca Ilinca trecea prin faza in care nu are somn noaptea si sta cu picioarele pe pereti, uitandu.se pe tavan si avand in minte doar imaginea primului sarut. Plimbandu.si privirea printre stele si gandindu.se la ziua de maine, in care il va lua din nou in brate, il va saruta si ii va zambi cu aceleasi nuante de fericire. Era agitata in permanenta si o puteai vedea cum are lacrimi de fericirea in ochi in orice moment. Oricum Edward era un baiat bun, stiam ca nu o va dezamagi... Am incredere in el, ne petrecusem suficient timp impreuna incat sa.mi pot da seama ce fel de persoana e. Si la urma urmei, daca nu risti, nu iubesti niciodata. Eu mereu am facut greseala de a ma risca, da' nu imi pare rau in absolut niciun moment, cu toate ca nu pot afirma ca.l iubesc pe Chriss!!!
- Vreau clatiteeeee....
- Lasa fata, ca facem clatite.
- Pai misca.te odata!
Ce era cert in momentul de fata, era faptul ca eu ma chinuiam de aproximativ 5 minutele sa sparg un ou si sa deschid o cutie de ulei in timp ce Ilinca, cu atat de mult entuziasm imi povestea cele intamplate.
- Asa, deci... eram intr.o seara in parc... iar Carl si Daria se certau continuu, ceea ce fac ei de obicei, stii si Luiza ma tot freca la cap sa merg sa.l vizitam pe Steve, ca e bolnav si deh! ii e dor de el. In cele din urma s.a dus sa se intereseze de starea de spirit dintre cei doi, iar eu am ramas singura cu Ed. Ma ia de mana si ma opreste fix in fata unui copac imens. Ma uitam asa la el, nu stiam ce are in capu ala al lui. Mi.a zis sa ne oprim si sa.i lasam pe restul sa mearga mai in fata, pentru ca el chiar are sa.mi spuna ceva important. Zis si facut, in clipele urmatoare eram in bratele baiatului la care am visat din totdeauna.
Acesta micuta chestiune ma uimit atat de mult. Stiu ca pare comic, aveam faina pe toata fata, intr.o mana sarea iar in alta uleiul, si ma uitam la Ilinca cu o fata gen "WTF?!"... imagine rupta din filme.
- Si eu de ce dumnezeu nu stiam?!! Nu ca tu faci misto de mine.
- Pentru ca mi.e greu sa.ti zic Maia, nu a stiut nimeni. Eu am tinut prea mult la fostul meu ... si mi.e foarte frica sa nu faca si el la fel.
- Edward nu va face asta niciodata. Te iubeste prea mult, o sa vezi ca veti fi bine.
- Sa speram. Mami e cea mai incantata de el. De cum a intrat pe usa la luat la cafea si s.au inchis amandoi in bucatarie iar eu parca eram a nimanui. No comment!
- Maicata e o persoana minunata. Ar trebui sa o apreciezi pentru asta.
In clipa urmatoare i.am aruncat un pumn de faina in cap. Am continuat sa dezbatem acest subiect pana in jurul orei 19:18 cand a sunat telefonul.
- Heeei, Maia la capatul asta!
- Iubito, ce faci?
- Chriss?!
- Da mami, eu sunt.
- Bine dragule! Sunt cu Ilinca, faceam clatite.
- Te.am sunat sa ne vedem. Simt oricum o foarte mare veselie in glasul tau.
- Da, sunt fericita. E cu Ed in sfarsit. Ma bucur nespus de mult pentru ei. As vrea sa.mi cunosti si tu grupul de prieteni... asta daca nu te.ar deranja bineinteles...
- Sigur ca nu, doar ca nu e timpul acum....
- Ne vedem la 19:30 in parc?
- Oke!
Din energia inexplicabila pe care a mea prietena o detinea stiam clar ca urma si ea sa se intalneasca cu baiatul ei. As fi vrut sa.i vad, insa nu aveam cum, urma sa ma intalnesc cu Chriss.
In aproximativ 15 minute eu am ajuns in parc stand pe o banca si uitandu.ma la o femeie in varsta ce abia se misca, cu pasi marunti spre casa probabil. Nu stiu ce.mi veni in cap pe moment, parca ma si vedeam in postura ei, cert e ca vremea trece repede, viata e scurta, iar noi suntem tineri...
- Ce faci?
- Aaah, bine... meditam, ma gandeam, nu stiu... aveam asa un momenet.
- Hihihi... hai sa ne asezam pe iarba.
- De ce tocmai acolo? Alt loc nu ai gasit si tu?
- Maiaa...
- Bine, bine. Viiin!
- Imi place foarte mult sa stau aici, ma relaxeaza... si tine cont ca in ultimele zile mi.e din ce in ce mai rau...
In urmatoarea fractiune de secunda am tresarit speriata.
- Ce ai?!!
- Nimic.
- Chriss! Spune.mi odata ce e cu tine! Ce s.a intamplat!!! Acum!
- Maia, ce e cu tine?! Eu de ce nu stiam ca pleci! Spune!!!
- ... nu am putut sa.ti spun. Erai asa fericit ca ma aflu aici, cu tine...
- Si sunt fericit ca esti aici. Dar nu era cazul sa aflu de la John asta!
- Cum? John ti.a spus?
- Da. Am iesit astazi cu el sa.si cumpere niste piese pentru masina, a vrut sa.l ajut. Si mi.a spus. Cat de mult timp mai aveai de gand sa.mi ascunzi asta?
- Nu e cazul sa faci asa! Hoo! Ca nu plec maine.
- Nu, nu pleci maine. Pleci peste 3 zile si probabil nici nu aveai de gand sa.mi spui!! Pleacai asa si ma lasai de fraier....
- Chriss, stii ca nu as face una ca asta.
- Nu Maia, nu stiu. Ca tare mult mi.ar fi placut sa afirm si eu ca sunt fericit, sa stiu ca fata pe care o iubesc imi va fi alaturi toata viata! Tu chiar nu vezi ca fericirea pe care o traiesc zilnic e in mainile tale? Uite, uite avionul ala... Fix peste 3 zile la aceasta ora probabil vei fi in el, iar eu de aici voi sta si ma voi gandi doar la tine si la noi...
- Nu am nevoie de asta acum...
- Oricum tie nu iti pasa daca pleci sau nu...
- Poftim?!!
- Maia, tu nu ma iubesti. Eu te simt... nu e acel ceva. Insa o fac, te iubesc mai mult pe zi ce trece. E imposibil sa nu ma indragostesc de tine, de caracterul tau, de felul tau de a fi... Ai facut atatea pentru mine, pentru ca eu sa fiu bine.
- Atunci cum poti sa.mi spui ca nu te iubesc?!!
- Nu ma iubesti!
- Dumnezeule, inceteaza odata!
- Am vorbit cu John, si e de acord ca urmatoarele zile sa stai la mine.
- Unde la tine?! Sa stau in casa cu familia ta, nu!
- Am o garsoniera in centru, nu te criza atat.
- Te calmezi odata? Altfel eu nu merg nicaieri.
- Bine. Gata.
Urmatoarele zile au fost ale mele si a lui Chriss... Nu stiu cum, sau ce ma determinat sa simt ca pentru prima oara traiesc cu adevarat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu