Partea 6 •

Din nou aceleasi vorbe, din nou aceleasi gesturi si replici dure.

- Doamne, eu nu pot sa inteleg! Nu pot sa te inteleg!

- Nici nu vei putea vreodata.....

- Eiiii, stii ce, m.am saturat!!

Era destul de clar cat putea sa ma afecteze chestia asta. Adica, de ce tot evita sa.mi zica?! Ce putea fi asa rau?! Mi.am luat haina si am plecat fara sa mai zic nimic, trantind doar usa dupa mine. Nu imi pasa... Vroiam doar sa ma linistesc si sa aflu ce se intampla cu adevarat, dar oare puteam?

E greu sa faci ceva, sa te gandesti la anumite lucruri daca esti presata de alte probleme, care nu iti dau pace. Incepusem sa cred ca fac o obsesie pentru acest baiat.

I.am auzit pasii in urma mea, dar parea ca nu vrea sa se mai apropie de mine. Dimineata mea perfecta, avea acum un final trist.

Nu stiam sigur unde ma aflu, sau incotro sa ma indrept... insa m.am ghidat dupa spusele catorva oameni dornici sa ma ajute, incat sa ajung in cartierul unchiului meu. Aveam in mine un sentiment ciudat, de rusine pentru ce facusem aseara, dar faptul era deja consumat, iar regretele nu.si aveau niciun rost. Unchiul ma va intelege, stie ca sunt mai complicata de fel...

Urcam scarile grabita, in timp ce incercam sa gasesc o explicatie logica pentru fapta mea, dar nimic din ce imi trecea prin cap nu puteam sa.i spun. Era chiar culmea nebuniei sa.i zic ca am facut o criza de nervi din cauza unui baiat pe care nu.l stiam nici de o saptamana. Am batut agitata la usa, dar nimic. Incerc sa o deschid, cu speranta ca este descuiata. John ma ghicit perfect, stia ca urma sa vin acasa. Am intrat in camera mea si am gasit pe noptiera un biletel:

" Iubito, stiu ca iti e greu. Esti la o varsta in care toate sunt complicate si nu pot sa te mai inteleg chiar asa cum vrei tu. Poate nu sunt eu genul de unchi pe care ti.l doresti, dar poti sa fii sigura ca te voi ajuta mereu cum voi putea si te sprijini in ceea ce.ti propui sa faci. Imi pare rau ca am tipat la tine, asta e unul dintre putinele lucruri pe care nu le inghiti sub nici o forma. Eu sunt plecat pana maine dimineata la prietenii mei, unde te.am dus si pe tine. Mancarea e in frigider, ti.am pregatit o supa asa cum iti place, iar pe la orele 17:00-18:00 incearca sa fii acasa, caci cineva iti va face o vizita. Ai grija de tine, sa fii cuminte. Cu drag al tau unchi, John"

La asemenea vorbe nu ma asteptam, John era intelegator de felul lui, dar sa.mi spuna asa ceva... Curiozitatea mea cea mare era cine urma sa ma viziteze si de ce era unchiul plecat tocmai acolo.

M.am dus sa.mi caut ceva de mancare, cu toate ca nu eram infometata. Privirea mi.o aruncam pe geam si priveam cursul vieti al oamenilor de aici. Fiecare era cu grijile si supararile lui, fericirile si momentele sale. Asa eram si eu ... doar ca acum mult mai rau.

Dupa ce am terminat de strans masa m.am dus sa.mi verific mailul, insa nimic. Nu primisem nici un raspuns de la cei de acasa. M.am asezat la geam si ma gandeam la cele intamplate. Cum era posibil ca baiatul care imi era asa de drag, fiinta pe care nu vroiam sa o pierd sub nici o forma sa.mi ascunda adevarul... eram convinsa de un singur lucru, imi vrea binele! O persoana asa de protectoare ca el, cred ca este suficient de implicata sentimental in relatiile cu cei din jur. Aiurea, caci timpul a trecut pe nesimtite, si din gandirea mea am tresarit brusc speriata de o bataie puternica in usa. Ma repezesc sa vad cine este, si raman uimita, caci chipul ce mi se afisase nu.mi parea nicidecum familiar.

- Heeeei Maia, imi pare bine sa te cunosc!

- Aaah, da, ok, dar cine esti?!

- Pai, unchiul tau ma invitat aici ca sa ne cunoastem. A zis ca esti nou venita prin oras.

- Da cu siguranta asa este.

- Deci, Ilinca, imi pare bine!
- Maia, asemenea. Haide in camera mea.

Grozav! La ce dispozitie aveam, numai de ea stateam acum in loc!

- Eu ma duc sa.mi fac un nes, vrei?

- Da, sigur.

- Ok.

- Maia, stai!

- ...?

- Crezi ca am putea vorbii mai deschis?

- Adica? In legatura cu ce?

- Deste tine, noi ...

- Dar tu ce crezi? Ca ai venit aici si gata iti ofer viata mea pe tava?

Ma privea cu o tremurare in priviri. Fusese destul de clar din tonul meu ca nu imi incapeam in fire de nervi.

- Scuzeee... scuze scuze, dar sunt foarte agitata, nu stiu ce e cu mine. Eu nu sunt asa in general. Uite, promit ca iti voi povesti.

Ne.am asezat la masa si am inceput prin ai face cunoscuta povestea mea cu Chriss. Felul ei de a fi, sfaturile, atitudinea... Era diferita. Ma intelegea si pe mine pentru prima oara cineva. Adica, fusese pana la urma destul de simplu sa.i marturisesc ce simt pentru acel baiat, fara a se mira si a se incrunta la mine.

- Hmmm. E destul ce complicata povestea, dar are un caracter puternic, si o fire destul de dificila. E clar ca ceva il agita si nu vrea sa.ti spuna pentru a nu fi dezamagita de el.

- Dar de ce? Cu siguranta il voi intelege, si il voi ajuta cat voi putea.

- I.ai spus si lui asta?

- Nu...

- Atunci, nu are de unde sa stie. Uite, eu propun ca data viitoare cand va veti intalni sa ii bati macar un mic apropo.

- Data viitoare?! Nu va mai exista o data viitoare.

- De ce spui asta?

- Ilinca, reactia mea a fost ingrozitoare. Si eu sa fi fost in locul lui nu ma iertam.

- Fiecare e cu principile sale. Nu baga mana in foc ca nu va trece peste, ca s.ar putea sa te arzi.

Toate aceste replici mi.au dat serios de gandit. Erau incurajatoare! Si pentru prima oara simteam ca pot! Simteam ca va fii bine.

Plecarea Ilincai ma facea sa ma simt singura, dar nu si descurajata.

Era 00:45, de abia ma mai tineam pe picioare. Ma simteam teribil de obosita... m.am bagat in pat, si am adormit imediat.

Peste aproximativ 3 ore, am auzit un zgomot ce mi.a tulburat somnul. Era Chriss, care era chiar in camera mea.

- Ce cauzi aici la ora asta!?? Nu vezi cat e ceasul?!!

- Nu imi pasa. Am venit sa te vad.

- Nu credeam ca vei dori sa ma mai vezi dupa ce am facut ieri...

- Ti.am spus ca nu sunt ca ceilalti.

- Chriss, nu stiu ce crezi despre mine, sau ce vrei sa crezi, dar nu sunt genul de fata care sa te lase balta tocmai atunci cand ai mai mare nevoie de ajutor.

- Nu am zis eu asta!

- Atunci?! De ce eviti sa.mi spui!!!?

- Pentru ca te va afecta, si nu mi.e usor sa iti spun.

- Te rooooog!!!!

Privindu.ma atunci, mi.a impreunat mainile si ma luat in brate. Ii simteam bataile inimi... erau alerte.

- Adevarul e ca....