Partea 4 •

Ajunsa in cartierul unchiului meu, nu cred ca mi se citea o expresie uimitoare pe chip, dar zambetul era prezent. Cu siguranta nu era unul dintre cele mai stralucite cartiere ale Americii, dar pot spune ca arata chiar pe gustul meu... un stil cu multe culori, si blocuri adunate parca la gramada. In timp ce urcam scarile unui mic imobil ascuns printre alte zeci de cladiri imense ma gandeam la ultimele cuvinte rostite de Chriss inainte de plecarea mea. Adevarul este ca nu am avut parte vorbele la care ma asteptam eu, dar cele auzite au fost suficiente pentru a ma pune o zi intreaga pe ganduri, adica, ce puteam pati?! Eram aici, cu John, si nu cred ca as putea patii ceva. Oricum, trecand peste asta, m.am trezit in camera mea... Priveam uimita in jur, si totusi, atat de tacuta. O incapere destul de primitoare cu nuante de gri, cu o mica fereastra ce lasa sa patrunda lumina. Mi.am aruncat valiza pe unde am apucat si m.am trantit in pat. Eram nerabdatoare sa decorez camera asa cum imi doream, macar acum nu o mai aveam pe mama cu conceptiile ei.

Am aprins leptopul, pentru ca trebuia sa le scriu si alor mei primele mele impresii. Speram doar ca mearga internetul, pentru ca daca nu as fi fost nevoita sa merg undeva unde sa pot avea acces la net, si nu prea m.as fi descurcat... In sfarsit, ceva bun pe ziua de azi. Se pare ca mama nu a pierdut nici o clipa, caci aveam deja un mail de la ea :
" Draga Maia, ne lipsesti enorm. Sper ca esti bine si ca iti place acolo. Noi suntem bine, astazi a sosit si Dan acasa, caci a fost plecat dupa cum stii, si ii pare rau ca nu si.a luat ramas bun, dar intelege.l caci e fratele tau si te iubeste. Tati e foarte incantat de CD, si cu toate astea ne lipseste scandalul tau din fiecare dimineata si certurile voastre. Te iubim mult mami, si ai grija de tine, vezi ce faci acolo, ca esti departe..."

" Buuuna mami! Sunt foarte bine, nu.ti face probleme, imi place aici. Sa stii ca e chiar ok. Si mie imi lipsiti, si sper sa apuc sa vorbesc cat mai curand cu Dan. Va salut pe toti, si aveti grija de voi!"

Ma simteam oarecum mai bine ca am luat cat de cat legatura cu cei de acasa, cu toate ca asta nu ii aducea mai aproape de mine.

- Dooly!

- Daaa John.

- Eeeei, ce e cu tine aici?! Esti suparata, nu pari tocmai in apele tale...

- Pai, ba da, sunt bine. Am vorbit putin cu mami. Dar de ce intrebi?

- Uite, in calitate de unchi si prieten tot odata, nu prea sunt de acord cu relatia dintre tine si tipul acela.... Chr...

- Chris!

- Chris, da. Nu e de tine!
- Si ce unchiule? Acum urmeaza sa.mi spui ce sa fac si ce nu?

Am izbucnit repede. Nu imi statea in fire sa.mi conduca cineva viata, alegerile, decizile! Nu puteam intelege ce e cu unchiul. Plus ca eram obosita dupa o zi de calatorie, umblat si despachetat.

- Nu e vorba de asta, dar tu esti o fata cu capul pe umeri. Nu vreau sa.ti pierzi vremea cu un drogat ca el. Nu iti voi permite una ca asta! Stiu foarte bine ca ati petrecut timp impreuna, si nu sunt de acord!!

John nu ridicase niciodata tonul la mine... Niciodata in asa fel in care a facut.o acum. Am trantit usa si am plecat fara sa mai privesc un urma. Am smuls hanoracul din cuier hotarata sa nu mai ascult vreo clipa vorbele lui. Eu nu eram asa, nu imi statea in caracter sa ma consum pentru un baiat pe care nu il stiam nici de doua zile...

Afara era o vreme crunta, ploua si tuna de se zguduia pamantul. Ciudat, caci nu imi pasa de vreme, de lume, de timp, de loc. Nu am constientizat nici o clipa in ce pericol eram...