Partea 5 •

Blocul unchiului meu se afla intr.un cartier nu tocmai sigur. Plus ca era noapte, si umblam singura pe strazile Americii, nestiind incotro ma indreptam. Oarecum eram speriata, dar nervii ma apasau si mai tare, si nu luam in seama ce se intampla in jurul meu. Nu puteam intelege de ce unchiul nu il accepta pe Chriss. Era oare ceva ce eu nu stiam, ceva ce nu trebuia sa aflu, pentru ca John parea sa imi ascunda anumite chesti, si avea el motive bine intemeiate pentru care nu dorea sa fiu langa Chriss. Timpul se scurgea ireversibil, iar gandul meu era la el...

Intr.o fractiune de secunda am constientizat ca ma indepartasem destul de mult de cladirea in care locuiam. Era asa de liniste... si totusi a fost nevoie doar de un moment sa ma trezesc la realitate si sa.mi revin din gandurile profunde, caci m.am trezit incoltita de 5 persoane necunoscute. Inima imi batea ametitor, eram intr.o panica de nedescris. Unul dintre indivizi a venit si m.a cuprins puternic pe la spate. Mi.a prins mainile si m.a apucat puternic de gat. Inghetasem pur si simplu, nu puteam rostii nici macar un cuvant. Am surprins un moment in care persoana respectiva a scos un pistol si mi la pus la tampla. Nu stiam ce se intampla si ce as putea face. Speram doar ca cineva sa ma vada, sa ma ajute, insa eram intr.un loc mult prea indepartat de strazile circulate, de populatie si de cineva care ar putea sa ma observe. Ajunsesem in stadiul de panica profunda. Picioarele imi amortisera, aveam noduri in gat. Au inceput sa urle si deja siroaie de lacrimi in inundau ochii. Capul imi bubuia. Schimb de replici dure au avut loc, insa preferam sa evit sa le captez in minte.

Ma gandeam ca intr.o clipa as putea sfarsi, sansele ca cineva sa ma gaseasca la aceasta ora pustie in noapte sunt de 2%, si deja nu mai aveam pic de speranta!

Insa... cu o sincronizare perfecta, pe neasteptate, am fost smulsa din mainile lui. Nu stiam cine ma ajutat, cine e, si mai ales de ce a facut asta!

S.a repezit la toti parca bubuind de nervi. Se putea simti cata ura il cuprinde in momentul respectiv. M.am izbit de zidul unui imobil parasit, privind uimita la ce se intampla si intrebandu.ma daca visez sau chiar traiesc.

Un urlet a spart tacerea si tot odata suspiciunile mele " In viata voastra nu va mai atingeti de EA, asta daca mai vrezi sa prindeti ziua de maine!Atat am avut de spus!" ... Pe cat de inspaimantator a sunat cu aceeasi intensitate vorbele mi.au ajuns la inima.

Se indrepta spre mine, in asa fel incat ar fi zdrobit si pamantul de sub picioarele lui. Isi strangea pumnii si printr.o singura miscare m.a cuprins. Vibram . Am preferat sa tac, sa.ncerc sa realizez ce e cu mine. Ridic privirea si.i zaresc chipul. Era Chriss... Cu siguranta era ciudat, ce ar fi cautat el la ora asta aici, langa mine?! De ce era tocmai in zona aceasta a orasului, cand sta la zeci de km departare?!!

- Atat te.am rugat, sa ai grija...

Ii zaresc privirea si avea o sclipire ametitoare in ochii. Era la fel de rece ca in prima zi. Ma fixat in priviri si nu.si mai lua ochii de la mine. Imi analiza fiecare miscare, fiecare gest si rasuflare. Imi simtea inima cum ar vrea sa.mi iasa din piept si ma strangea tot mai tare. Necontrolat, am inceput sa plang. Nimeni nu imi mai daruise atata afectiune pe moment, desi pot afirma cu certitudine din toate punctele de vedere ca sunt o persoana cu multi prieteni, cunostinte dragi, care prin felul lor de a fii isi manifesta in fiecare zi dragul fata de mine, insa felul lui de a o face era diferit.

- In seara asta vei venii sa stai cu mine, nu mai am incredere sa te las singura aici, si, si daca as avea, nu as putea sa o fac!

- Ok.

Doar atat am putut spune. Eram prea socata de situatie sa.ncep sa.i multumesc pentru ce facuse pentru mine, pentru ca era aici cand aveam cea mai mare nevoie de el!

Am ajuns intr.o parte a orasului pe care nu o mai vizitasem pana in prezent. M.a luat in brate. Patrunsesem intr.o locuinta destul de ciudata zic, era exact precum camera unui baiat, prea grabit, prea preocupat de alte activitati, numai de ordine nu. Peretii aveau o culoare visinie, iar camera era exagerat de aglomerata. Insa imi placea... Simteam din nou parfumul lui, atingerea lui... privirea si rasuflarea baiatului care mi.a salvat viata!

M.a pus in pat si mi.a soptit:

- Dormi, maine va fii o zi lunga....

In acelasi timp si.a unit buzele de fruntea mea si mi.a mangaiat obrajii. Se uita la mine si tacea, zambea... M.a invelit si a stins lumina.S.a indreptat spre fereastra, iar altceva nu am mai putut observa, caci am adormit instant.

In urmatoarea dimineata m.am trezit foarte tarziu. Era ora 12:35 si de abia deschisesem ochii, trezita de lumina soarelui ce patrundea doar pe jumatate prin fereastra, caci Chriss se afla negresit acolo unde l.am zarit ultima oara, aseara. Toata noaptea nu a facut decat sa ma priveasca dormind si sa se asigure ca sunt bine.

- De ce faci asta pentru mine? De ce faci asta pentru o straina, pentru o persoana pe care nici nu o cunosti?

- Maia, tu nu esti o straina...

- Esti ciudat.

I.am fulgerat o privire care in mod normal ar fi trebuit sa.l puna pe ganduri, dar el zambea. Zambea si chicotea in acelasi timp, distrandu.se pe seama mea, insa vedea clar ca acest lucru ma enerva. S.a ridicat si mi.a dat la o parte parul ce.mi cadea dezordonat peste chip. Se uita cu atata drag la mine, dar nu puteam intelege ce e in capul lui, si ce gandeste. A fost nevoie doar de 3 secunde ca privirea sa i se schimbe si atitudinea la fel. A devenit distant, rece. Si.a intors capul spre fereastra, trandindu.si privirea in pamant.

- Ce ai?

- Maia, eu.... eu nu sunt ca ceilalti, sunt diferit! Nu pot permite sa.ti fac vreun rau, nu tie!