Partea 7 •

- Adevarul e ca... ca ce?!

- Uite ce e Maia. Nu esti in stare sa intelegi. Nu vei pricepe niciodata de ce am o viata asa cum o am, de ce sunt asa cum sunt, si mai ales de ce fac ce fac. Esti o persoana care merita mult mai mult. Amandoi stim ce viata am eu, in comparatie cu a ta... plus ca unchiul tau nu este de acord sa.ti fiu prin preajma.. deci... ramane sa tragi singura concluziile. Eu plec...

A fost de ajuns sa zica doar " Eu plec..." caci in urmatoarea fractiune de secunda m.am trezit singura in camera. Nu realizasem la momentul respectiv ce zisese, insa apoi mi.a picat fisa. Cum stia el despre discutia mea cu unchiul?! Adica stia doar ca m.am certat cu el, nu i.am spus si cauza. E clar ca in seara aceea nu am inchis un ochi toata noaptea, incercand sa ma gandesc ce are de ascuns defapt baiatul acesta! Dar nu reusam sub nici o forma sa.nteleg. Neavand somn am zis sa caut pe net cate ceva ce m.ar putea ajuta, dar nimic. Toate rezultatele denotau ca fiecare om este cu firea, comportamentul, principiile si conceptiile sale. Probabil era normal ca el sa fie mai retras sau sa ascunda anumite chestii intime de ochii celor straini, spre exemplu eu. Am sunat.o pe Ilinca pe la ora 06:50, si sunt convinsa ca am trezit.o, insa simteam nevoia sa vorbesc cu cineva:

- A fost aici...

- Heei, ce faci?!

- A fost aici Ilinca!!

- Cine?

- Chriss... era pe punctul ce a.mi spune ce i s.a intamplat, dar a ezitat si de aceasta data.

- Hmm. Maia, uite ce e... o sa.ti povestesc ceva.

- Ne putem vedea... Te rog...

- Da sigur, dar nu chiar acum. E prea devreme. O sa chem un taxi, si incerc sa fiu la 08:00 la tine. E bine?

- Da. Te astept...

- Ok, pai ramene pe atunci.

- Ia.mi si mie te rog o pastila de cap, nu stiu pe unde le tine John. Mi.e tare rau.

- Bine. Pe mai tarziu.

Am adormit fara sa.mi dau seama. Evident capul imi bubuia, iar prin interior eram sub o presiune de neimaginat. E greu sa incerci sa dormi, sa te odihnesti si relaxezi in timp ce mintea iti era presata de alte griji.

Ilinca a sosit fix la ora 08:00 dupa cum a si promis, dar eu dormeam. Am auzit.o amuzandu.se groaznic pe seama mea, caci pozitia in care atipisem nu era una tocmai obisnuita.

- Haah, esti imposibila!

- Buna dimineata si tie...

- Somnoroasa mai esti. Parca nu puteai dormi.

- Sincer, nu stiu nici macar unde am adormit! Nu e de mirare de ce sunt jumatate in pat si jumatate pe jos.

- Cum spuneam... esti imposibila!

- Nu cred ca somnul meu este subiectul important de discutie acum. Hai sa facem un ceai si sa vorbim. Apropo, mi.ai adus pastilele?

- Da, normal. Le.am lasat in bucatarie, pe masa.

In timp ce pregateam ceaiul o surprindeam pe Ilinca abatuta jucandu.se de zori cu o lingurita in timp ce.si plimba degetele pe marginile canii. Era de inteles ca ceea ce urma sa.mi zica nu e tocmai de bine, si ca o framantau anumite sentimente din trecut. Incepusem sa ma ingrijorez doar vazand.o cum se incrunta.

- Ce zici sa iesim diseara in oras? Prietenii mei ar fi incantati sa te cunoasca.

- Crezi ca John ar fi de acord?

- John ar trebui sa fie ultima ta problema. Voi discuta eu cu el, stai linistita.

- Pai bine atunci. S.a facut!

Ideea ma incanta teribil. Cu ocazia asta mai uitam si eu de Chriss.

- Deci spune.mi, sunt foarte curioasa.

- Imi e foarte greu, nu am mai spus asta nimanui. Dar poate te va ajuta...

Deja ma gandeam la ceea ce putea fi rau, dar nu se compara deloc cu ceea ce urma defapt sa aud...

- Acum un an, intr.o seara de Decembrie ma plimbam pe strazi spre nicaieri. Eram foarte stresata cu examenele, incercam doar sa ma calmez. Nu stiu nici acum cum sau de unde a aparut, cert e ca era chiar in fata mea. La prima vedere parea a fi un oarecare, un tip care.mi cere informatii despre cum poate ajunge in 43 rd Street, doar ce ceva clar nu era normal. Imi placea... Am continuat sa vorbim, ne intalneam fara sa vrem, si incepusem deja sa petrecem foarte mult timp impreuna. Mereu ma surpindea cu ceea ce.si doreste orice fata, parea genul de baiat perfect, chiar daca suntem de parere ca in ziua de azi nu exista asa ceva. Mama il placea foarte mult, obisnuia tot timpul sa vorbeasca cu ea atunci cand ne certam, stia ca asa ma va calma... si probabil voi intelege ce e mai bine pentru mine. Din fire sunt foarte incapatanata, si imi accepta acest defect. Il punea mereu la incercare... Cand intr.o zi...

Lacrimi ii curgeau pe intregul chip. Ochii ii erau rosii si de abia isi mai misca buzele. Incremenisem! Atat pot spune... Toate acestea ma faceau sa ma gandesc ca fericirea e mai presus de cuvinte, fericirea consta in fapte! Sub forma unor cuvinte, sentimentele au alt chip defapt. Nu e chiar usor sa minti, dar minciuna e o cale de scapare din anumite imprejurimi.

- Cand ce?!

- Sunt grav bolnava Maia... Problemele mele de sanatate erau groaznice atunci.

La una ca aceasta, clar! nu ma asteptam. Am simtit ca pica acoperisul peste mine.

- Ce? Poftim?

- Am leucemie! Leucemie acuta... Fac acest tratament de anul trecut.. insa nu e nimic sigur. Cand a aflat despre asta, nu si.a mai intors capul. A plecat pur si simplu! Nu i.a pasat Maia. Nu ia pasat cat mi.a inrautatit starea. Era motivul pentru care eu zambeam in fiecare zi! Nu mai pooot...!!

Cum poate un om in toata firea sa lase o persoana ca Ilinca sa indure asemenea greutati? Plus ca e un copil, si are nevoie de sprijin. Aceea persoana, nu poate fi numita "OM".

- L.am sunat, si l.am cautat timp de doua saptamani. Am incercat sa.i explic, sa.l fac sa ma inteleaga, ca nici mie nu mi.e usor. Nu era in pericol. Nu ii puteam transmite asta, e o forma de cancer. El nu a inteles... Numai mama stie prin ce am trecut, cat plangeam si cat de greu imi era. Fiecare zi avea o alta culoare. Nimic nu mai avea sens. Preferam sa mor decat sa.l stiu departe... fusese sprijinul meu in tot. Ma ajuta sa trec peste orice Maia! Stii cum e cand cineva te ia de mana si iti spune "Sunt aici zi de zi, doar pentru tine!"... Nu ai idee cat ma durut si nimeni nu stie. A trebuit sa mint! Sa spun ca pleaca in Franta pentru studii avansate, ca se va intoarce intr.o zi si ca vom fi bine. Nici eu nu credeam ce spuneam, dar ceilalti?

Priveam incremenita reactile ei. Ramasesem muta. Am luat.o in brate si simteam cum tremura din toate incheieturile. Avusese curajul sa.mi spuna mie una ca asta, persoana pe care o stie de o zi, si sa.si minta prietenii de o viata. In momentul acesta am realizat ca Chriss se poate ascunde sub un chip angelic, si ca poate sa.mi faca mult rau. Eram influentata de el din toate partile si ceva ma facea sa cred ca nu e bine. Cat de mult te poate iubi cineva, daca te lasa tocmai atunci cand ai nevoie de el?! Ce inseamna sa iubesti doar atunci cand obtii doar tu ceva? Oare nu avea vreo remuscare, nu il durea ca a lasat un suflet sa moara? A lasat o inima sa bata neincetat in speranta ca intr.o zi va fi langa ea, ca o va ajuta sa.si revina si cu un zambet ii va da taria sa treaca peste?

- Experienta mea are un deznodamant clar! Nu vreau sa.ti pui bazele in acest baiat. Are in privire acea sclipire care te face sa urlii ce fericire doar daca se uita la tine, dar defapt poate sa ascunda un suflet care e de gheata... In momentul in care a plecat, ma lasat sa pic in genunchi, sa raman muta, fara sa.mi dea macar o explicatie. Nu stiu ce la deranjat mai mult, faptul ca i.am ascuns asta sau ca eram bolnava. Nu stiu... nu stiu si nu voi afla niciodata, caci nu.i mai simt prezenta, oricat as incerca.

3 ore, atat mi.a luat sa o calmez. Intelesesem multe din ce mi.a relatat. Unchiul a ramas si el surprins de ea, insa i.am spus ca e doar o situatie de moment si ca va fi bine. Nu stiu de ce presimteam ca legatura dintre mine si John va fi atat de puternica candva, si ca nimeni si nimic nu o va putea rupe! Dupa ce s.a calmat Ilinca, am incercat sa deviem de la subiect si sa ne facem planuri pentru diseara. Suntem la fel ca voi toate, cu aceleasi idei si iluzii pentru o seara petrecuta alaturi de cei dragi noua, chiar daca eu nu cunosteam pe nimeni. Stateam si ne uitam aiurea pe pereti, in timp ce ascultam o melodie ce nu ne mai potolea deloc. Chicoteam la fiecare amintire pe care o povesteam. Ii ziceam de fratele meu, si parea a se amuza pe seama lui. Dan e un tip de nota 20 pe o scara de la 1 la 10. Stie exact semnificatia cuvantului "frate". M.am putut baza oricand pe el.

Am pierdut vremea razand si povestind, iar ceasul indica deja ora 21:47. Am inceput sa ne agitam, sa ne invartim de colo colo, fara sa stim defapt ce cautam. Unchiul ramasese ca o statuie in mijlocul livingului cu un castron de pop-corn in mana, uitandu.se cand in stanga cand in dreapta dupa noi, mirat de ceea ce vedea. Mai ca ii cadea castronul pe jos, si el tot nu realiza.

- Jooohn, nu te mai uita asa la noi! Suntem tinere. Avem tot dreptul sa petrecem in fiecare clipa!

- Nu am zis nimic! Doar ca mi se pare foarte neobisnuit.

- Asta pentru ca nu ai o fata in casa!

- Haaah, ti.a zis.o Ilinca!

- Parca ma si vad peste 2-3 ani cu casa plina de fete..

- Viseeee...

In cele din urma am iesit sa.i cunosc pe amicii Ilincai. Steve, Carl si Edward mi s.au parut niste tipi total paraleli cu lumea. Pentru ei tot ceea ce conta era sa se distreze. Nu ma axam acum pe ideea asta, stiam ca cum timpul imi voi forma o alta parere despre ei. Daria si Luiza erau niste copile inocente la prima vedere, insa pe parcursul noptii mi.au dovedit ca m.am inselat.

Toata seara am dansat, uitand de toate grijile ce ma apasau, uitand de Chriss, de casa, de tot.

Baietii nu stateau locului. M.am dus la baie sa.mi dau cu apa pe fata. Simteam ca i.au foc.

Nu imi inchipuiam ca baile erau pline de persoane care au depasit limita permisa de a bea alcool, si ca erau scandaluri in asemenea cluburi. Trebuie sa recunosc ca ma cam speriat asta.

Se facuse 02:58 si deja nu mai aveam energie. Am propus sa mergem acasa... surprinzator, caci nimeni nu mi.a sarit in cap. In timp ce Edward si Steve se amuzau pe seama lui Carl, pentru nu stiu ce motiv banal, Ilinca si Luiza vorbeau despre cursurile de anul viitor. Daria se uita la mine cu o spranceana ridicata, neincetand sa se mire de orice mic detaliu. Ma simteam incoltita de privirea ei dar taceam.

Daca la inceput am venit cu Taxiul, acum am mers pe jos. Ne aflam intr.un cartier ca.mi dadea fiori. Se auzeau numai urlete si surasuri ale tinerilor rataciti pe strazile New York.ului la aceasta ora tarzie din noapte. Daria a fost sunata de mama ei, iar toti ceilalti au fost nevoiti sa faca liniste. Eu insa ma departam de grup, fara sa stiu incotro ma indrept.

Intr.un colt de strada am zarit o umbra... Un trup ce zacea intins pe scari. M.am uitat la el, realizand ca nu ii este deloc bine. Amicii lui radeau si fumau continuu. Priveam dezorientata in jur, dar ceilalti erau la vreo 30 de pasi in spatele meu. Nu stiam ce sa fac, dar uitandu.ma mai atenta, infatisarea sa ducea foarte mult cu cea a lui Chriss. Deschide ochii... Da! Erau exact acei ochi care ma priveau neincetat de oriunde ma aflam, ochii pe care nu mi puteam scoate din cap!

- Dumnezeule, ce e cu tine!!!?

- Puicuto, vezi.ti de treaba ta, lasa.l pe al nostru in pace. Nu te priveste pe tine ce e cu el!

Amici lui continuau cu vorbe dure, dar ma durea sufletul sa.l vad asa. Se ridica lasandu.si greutatea asupra unei bari metalice. M.am dus si i.am cuprins fata in palme. Ardea cumplit. De obicei era rece, avea temperatura corpului mai rece decat a unui om normal, iar fiecare atingere a lui avea un efect aparte asupra mea.

- Tu... tu sa ma lasi dracu'!!

A tipat pentru prima data la mine...

- Uite care e treaba, nu te priveste pe tine viata mea. Pot sa ma droghez cat vreau, sa fumez si sa beau neincetat, da' tu, sa nu te mai amesteci. Pleaca pana nu ma razgandesc! Acum!!!

In momentul urmator a venit Daria si ma luat pe la spate, in timp ce.mi intorceam privirea spre a lui. A cazut la pamant, ruinat de toate cele ce i se intamplasera. Ilinca ma luat in brate si mi.a dat parul la o parte de pe fata. A observat in mod cert ca plang si nu mi.era bine... De abia acum am realizat defapt ca Chriss... era dependent de droguri.

Drumul pana acasa mi s.a parut un infern total. Eram ametita, plangeam si nu imi doream decat sa inteleg de ce tocmai el! Nu ma durea asa tare faptul ca era un dependent incurabil, cat si faptul ca Dan, fratele meu fusese odata in aceeasi situatie. Intelegeam oarecum ce i se intampla, dar nu puteam sa.i iert una ca asta. Dan a trecut peste, caci nu a fost prea tarziu... dar el?! Trupul lui... era asa slabit, ros pe dinauntru de toate semnele acestei supradoze de inconstienta, incat nici nu isi putea tine echilibrul. Daca Ilinca a patit ce a patit cu prietenul ei, eu ce puteam pati cu Chriss??