"Nu te lasa invins de rau, dar nici cuprins de bine...

Nici tu nu te cunosti...candva vei fii surprins de tine!"

joi, 30 decembrie 2010

Partea 3 •

Clar, la una ca asta chiar nu ma asteptam. Mi se putea citi mirarea pe chip. Ce motiv putea sa aiba baiatul asta pentru a fi aici, doar pentru mine? Eiii bine, asta cu siguranta era ciudat...
- Cum adica esti aici, doar pentru mine?!
- Paaai, e simplu, ti se pare ca as fi pentru altcineva?
Chicotea si lua totul in gluma. Acest lucru ma facea sa ma enervez si mai tare. Se uita siret in jur si din cand in cand isi mai arunca privirea catre mine. Avea o privire calda, blanda. Desi suna chiar ciudat, pentru ca il stiu de cateva ore, chiar ma simt bine langa el. In timp ce se plimbga de colo-colo prin camera m.am pus in pat privindu.i fiecare miscare, fiecare gest, fiecare clipire si rasuflare. Imi placea sa.l studiez. Era asa simpatic... Am inchis ochii pentru o clipa, si intr.un fel sau altul cred ca a fost bine, pentru ca in acelasi fel ciudat si stupid de misterios era in pat langa mine. A rasuflat usurat si incepe pe un ton jucaus:
- Stii, imi pari o tipa foarte foarte simpatica. E incredibil cum poate sa mai existe asa ceva in ziua de azi. De obicei fetele de varsta ta sunt preocupate de alte "activitati" sa le zic asa... Sincer sa fiu, ma mira faptul cum de nu stai toata ziua cu o tigara in gura.
I.am aruncat o privire fulger. Nu stiu ce parere avea acest tip despre mine, si nici nu imi pasa. Cert este ca prea isi dadea cu presupusul inca din prima zi.
M.am ridicat din pat fara sa zic nimic. Paream deranjata de afirmatiile lui, insa m.a simtit imediat. Mi.a cuprins mana si ma tras langa el. Avea o atitudine asa calda fata de mine. Ma uimea. Ma privea cu atata blandete si gingasie incat nu.mi puteam crede ochilor. Parca visam.
- Ooooh, cu siguranta este ciudat!
- Stiam ca vei spune asta.
In cele din urma m.am ridicat si m.am dus la baie. Mi.am prins parul si ma uitam in oglinda. Tipa bruneta cu ochii negri de data aceasta nu.mi mai parea a fii aceeasi. Chiar este de necrezut cum un tip asa dragut ca el si.ar petrece timpul cu mine. Nu aveam nimic iesit din comun. Sunt o simpla adolescenta de 16 ani, nu una exceptionala si foarte complicata. Imi aruncam privirea in camera si il vedeam cum sta relaxat pe pat. Parea ca nu ii pasa ca nu sunt extraordinara ca toate fetele de pe aici, nu il deranja stilul meu simplu, nici felul meu de a fi, asa ca m.am ambitionat si am zis sa intru in vorba cu el.
M.am dus in camera pasind timida spre el. S.a ridicat din pat si mi.a cuprins fata cu aceleasi maini reci. Ma fixat cu privirea si ma sarutat pe frunte. In acea clipa am impietrit.
- Voi fii aici...
A plecat... a plecat fara sa.mi mai zica nimic... Ma uitam efectiv dupa el cum pleaca, dar totusi era aici, era langa mine! Pot spune ca ma simt dezamagita. Nu stiu cum de nu sunt in stare sa spun ceva in preajma lui. Imi slabeste orice simt si orice inaintare.
In final am zis ca mai bine ar fi sa ma culc, urma o zi destul de agitata avand in vedere ca urma sa ma duc acasa la unchiu' sa despachetez si sa.i mai cunosc alti prieteni...
Am avut un somn destul de agitat. Ma tot gandeam la ce s.a intamplat... Sunt confuza, nici nu stiu ce se intampla cu mine. M.am intors cu fata la perete si deodata simt un puls puternic. Deschid ochii si.l vad langa mine. M.am abtinut pe cat posibil sa nu tip. E 4:15 dimineata, iar el e aici, langa mine. Mi.am dat cu palmele in cap, sperand ca visez, dar parea a se amuza teribil pe seama mea. M.am incruntat.
- Ce cauti aici?! Esti nebun?
- Ai pretentia sa.ti raspund la ambele intrebari?
- De preferat la prima...
- Iti spun eu ce e de preferat. Sa dormi. Haiiide.
Deci clar nu puteam sa.mi dau seama ce e in capul lui. Daca ne prindea cineva zicea ca am luat.o razna.
- Nu! Nu pana nu imi spui cine esti si de ce esti aici!
- Ce importanta are?
- Are! Ori imi zici, ori ma culc pe canapea.
Suntem precum copiii de la gradinita ce se cearta pe dulciuri sau jucari. Niciunul dintre noi nu parea sa cedeze. I.am vazut expresia fetei schimbata. Nu mai avea acelasi zambet, nu mai era aceeasi sclipire in ochii lui.
- E prea devreme...
- Cum adica?!
- Uite Maia, nu pot sa.ti spun totul. Sunt atat de diferit fata de ce cunosti tu, sunt complicat, si crede.ma ca cu greu ma abtin sa nu.ti fac vreun rau. Iti sunt apropiat si asta pentru ca sunt uimit de tine, nu am mai vazut asemenea fiinta, dar esti in mare pericol atat timp cat esti langa mine. Imi pare rau...
In acel moment chiar nu imi pasa cum e! Paream a fi dependenta de el.
- Nu imi pasa cum esti tu! Nu imi pasa! Vreau sa stiu...
Zambetul ii era din nou prezent pe chip...
- Biine, dar asta maine, sau cu alta ocazie. Acum vreau sa dormi, caci esti obosita.
Nu a mai fost timp de alte explicatii, caci ma luat in brate si ma pus in pat. Parea asa incantat de prezenta mea... Am adormit mai repede decat ma asteptam.
Cand m.am trezit nu mai era acolo... In schimb, John se tot plimba prin camera asteptand sa ma trezesc odata.
- John, ce e cu tine aici?!
- Ar cam fi timpul sa plecam, dar vad ca iti place destul de mult aici.
- Daa, e frumos! Pai, bine, stai 10 minute sa ma pregatesc si sa strang ce am imprastiat pe aici si cobor, bine?
- S.a facut pustoaico! Sunt jos.
Unchiul avea mereu un stil aparte de a ma inveseli. Ii placea sa ma chinuie intr.un mod placut, si sa se joace cu mine. M.am imbracat in ceva lejer, mi.am pus leptopul in rucsac si am coborat la masina. Toti erau acolo, mai putin Chriss. Am aruncat o ultima privire in casa, si ma pregateam sa ies din casa, numai ca nu am putut.
- Pleci fara sa.mi spui?
- Nu stiam cum sa dau de tine... ai plecat fara sa.mi zici nimic.
- Ahaa, totusi...
- Totusi ce?!
- Maia, vreau sa.mi promiti un singur lucru!
- Spune.
- Vreau sa.mi promiti ca vei avea grija de tine, si ca nu vei permite sa te schime cineva, sau ceva.
- Ok, hai ca eu trebuie sa plec... mai vorbim, sper.
Am plecat fara sa mai privesc inapoi. Vorbele lui m.au ingrijorat, insa nu puteam posta in copil suparat cand sunt langa John.
- Noi plecam. Pa Mat, si multumim inca odata ca a.ti fost atat de draguti cu noi.
- Byeee, micuto sa ai grija de tine si de fratele tau! Va pup.
Cu siguranta eu si unchiul ne simtisem bine aici, dar acum era timpul sa mergem acasa.
Tot drumul am ascultat muzica si am vorbit. Imi placea aici. Erau multe magazine si cu siguranta nu aveam sa ma plictisesc.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu