Partea 1 •

Razele soarelui imi bateau jucause in geam... doreau cu orice pret sa le deschid ferestra sa ma trezeasca. Eram foarte obosita, dupa o noapte intreaga de impachetat. Nu imi statea capul la nimic altceva, decat la ziua de azi... zi in care urma sa calatoresc neincetat pentru a ajunge tocmai in America. La prima impresie suna destul de bine. Nopti pierdute aiurea, distractie, club, prietenii, seri pierdute in fata leptopului cu amicii... Chestii specifice varstei. Dar ce poti face la 16 ani intr.o lume asa mare?! Pentru un adolescent e ceva foarte palpitant, dar totusi riscant. Pentru mine insa nu era ceva foarte foarte interesant, cu toate ca mergeam undeva unde pofteam de ceva vreme... Urma sa.mi vizitez unchiul, care se mutase de 3 ani de langa noi. Mi.e nespus de dor de el, imi lipseste! Dar cu toate astea stiam ca este sever in privinta anumitor chestii, stiam ca nu ma va lasa de capul meu, ca deh! orasul e mare, iar oamenii sunt de totate felurile. In cele din urma ma trezesc speriata de strigatul mamei:

- Stii ca in mai putin de o ora trebuie sa fii gata, iar tu nu te.ai dat jos din pat!

- Stiiiu mama! Inchide usa, ma descurc!

Fiecare dimineata era la fel! Mama care intra la mine in camera si ma trezeste pentru orice motiv banal...In cele din urma ma dau jos din pat, hotarata sa ma pregatesc pentru vacanta de vara petrecuta alaturi de John. Nu ma gandeam decat la drumul obositor ce.mi batea repezit la usa. M.am dus sa.mi prind parul si deodata aud telefonul. Era prietena mea cea mai buna, Meli.

- Heei Maia! Te.am sunat sa.ti spun "drum bun!".

- Multumesc Meli... O sa.mi lipsesti.. Ai grija ce faci cu Tom pana ma intorc! Si vezi, te.am rugat sa.i spui mamei tale ca ii multumesc inca odata pentru cartile imprumutate.

- Stai linistita, ma inteleg foarte bine cu Tom, mama in schimb este plecata la cumparaturi, oricum ar fii a 10 a oara cand ii multumesti.

- Stiu, dar nu voi avea altceva mai bun de facut pe drum...

- Haide, fii incantata de calatorie, va fii bine. Sa nu uiti sa imi scrii in fiecare zi. Sunt tare curioasa ce o sa faci!

- Cu siguranta Meli. Trebuie sa inchid. Ai grija de tine!

- Si tu. Bye!

Imi placea sa citesc. Ma relaxa... In aproximativ jumatate de ora eram gata. Nu.mi aruncam ochii decat la camera mea, devenita peste noapte lipsita de culoare. Stiam ca imi va lipsi orice coltisor din ea... Imi iau valiza si inchid usa. Incepeam o viata noua... dar totusi eram inconstienta de urmari...

- Maia, ti.am chemat taxiul. Esti gata?

- Da mami... Unde.i Dan?

- Fratele tau ca de obicei nu este acasa...

- Of! Nici cand plec nu poate sa fie acasa?! Pentru dumnezeu!

Eram nespus de nervoasa, eu plecam, iar el era absent iara. Nu suportam gandul ca nu o sa.l mai vad. Suntem foarte apropiati.

- Te rog sa.i zici ca il iubesc mult, si ca.mi va fi dor de el... Aveti grija de voi, si spune.i lui tati ca i.am lasat cd.ul in birou. Te iubesc mult mami!

- Si noi te iubim scumpa mea. Ai grija de tine. Sa ne suni!

- Asa voi face...

Am inchis usa nepasatoare. Era o vraiste in mintea mea. In mod normal ar fi trebuit sa fiu emotionata, agitata, dar acum... acum eram indiferenta.

Ma uitam pierduta pe gemul masinii, la locurile pe care urma sa nu le mai vad pentru o perioada. Am ajuns asa repede la aeroport..

Era o agitatie de neinchipuit. Toti umblau de colo-colo. Credeam ca nici nu ma voi putea descurca! Zgomotul era infernal. Simteam ca nu se mai termina... Imi iau in cele din urme biletul si pasesc pe scarile avionului ce urma sa ma trimita departe de aici.

Parca deja uram ziua asta. Scaunul comod imi mai lumina fata, aveam si asa de petrecut ore intregi in aceasta "incapere".

Imi scot din rucsac mp4.ul si cartile imprumutate de la mama lui Meli. Rasfoiesc una dintre carti fara sa.mi dau seama cum trece timpul... Deja se inserase. Eram obosita...In avion era o stare de calm. Ma uitam in jurul meu la chipurile necunoscute, analizand fiecare detaliu. Eram plictisita si nu stiam cu ce sa.mi mai omor timpul. Adormisem fara sa.mi dau seama.

Am avut un somn destul de chinuit, dar si acum am fost trezita de o femeie care.mi cerea insistent sa ma trezesc caci am ajuns. Pff... insfarsit se terminase traseul pe care il detestam asa mult.

Ora 6 dimineata, miercuri, o zi destul de innorata... Nervii mei deja ma presau, iar unchiul nu se zarea prin aeroport. Nici nu vroiam sa.mi imaginez ce avea sa se intample cu mine daca nu venea. Stiam insa ca nu e punctual, deci asteptam... si asteptam. Imprevizibil ca de obicei, il vad conducand o masinuta destul de draguta. Decapotabila, argintie... visul oricarei tipe de varsta mea.

- Doly, de cat timp ma astepti?

Doly ma alinta unchiul meu de pe vremea copilariei. Imi placea sa ma joc cu papusile asa tare, incat la fiecare aniversare imi aducea cate una. De atunci asa ma striga. Dar eram prea nervoasa ca sa.i raspund, ma uitam dur la el. Intelegea ce vroiam defapt sa.i transmit.

- Scuza.ma, dar traficul a fost destul de aglomerat, chiar si la ora asta...

- Nu face nimic.

Imi pun valiza in portbagaj si ma asez langa el. Ma jucam cu brelocul de la telefon, in timp ce unchiul imi povestea entuziasmat de tot ce facuse el de cand s.a instalat aici. Nu imi pasa, dar zambeam ca si cum as fi fost mandra de el, de realizarile lui si asa mai departe. Problema nu este tocmai asta... eram cu gandul in alta parte si ma trezesc brusc in fata unei mici casute pierduta in pustiu... Unchiul ma dusese sa.i vizitez prietenii. Se tot laudase cu nepoata lui, si cu venirea ei aici. Grozav... urma sa cunosc o gramada de oameni, caractere noi si persoane imprevizibile.

- Deci, cum ti se pare?

- Pff.. trebuia neaparat sa venim aici?

Imbratisata fiind de bratele calde ale lui John nu mi.a mai pasat. Chiar imi fusese dor de el, mi.a lipsit mult. Casuta in care am intrat nu era una uimitoare. Intrasem intr.o incapere destul de maricica, cu o canapea si un televizor vechi, cateva rafturi si o biblioteca imensa. Cu toate astea locul era primitor.

O femeie micuta de statura cu parul blond si ochii verzi a venit in intampinarea noastra. Mi.a parut draga inca de la prima vedere. Mi.a prezentat casa si mi.a facut cunostiinta cu sotul ei Mat, si copii Lisa si Kevin.

- Deci, micuta Maia, ce te aduce pe la noi?

- Hmm, sunt in vizita la unchiul meu pentru cateva luni.

- Si la prima impresie, cum ti se pare America?

- E destul de frumos aici. O sa.mi ia o bucata de vreme sa ma acomodez...

Discutia a fost intrerupta de Lisa, care tipa ingrijorator:

- Mamaaa, te rog, vin.o repede!

Un fior imi strabatuse tot corpul. Nu stiam ce se intampla. Micuta cu parul carliontat si roscat, cu ochii verzi plangea. Nu intelesesem clar ce se intamplase. Am auzit doar ca este vorba de un asa numit "Chriss". Oare mai avea aceasta familie un fiu? Sau era doar o cunostinta, un vecin, ori un simplu amic?

Plansul fetitei imi era tiparit in minte, nu ma mai puteam concentra la altceva, desi unchiul vorbea continuu cu Mat si cei ai casei.

Am iesit sa ma plimb prin preajma. Acum era soare, si bine. Imensitatea verde imi dadea o stare de calm, ma simteam chiar linistita acum. Stateam intinsa pe iarba si priveam cerul infinit. Zambeam si ma gandeam ca totusi, voi avea o vara destul de interesata aici, cu toate ca la inceput nu eram incantata de idee. Am inchis ochii fiind cuprinsa de visele ce.mi inundau fiecare somn.

Nu stiu cum, nu stiu cine, nu stiu de ce... dar mana mi.a fost cuprinsa de o palma rece. Am deschis brusc ochii, iar privirea imi era atintita asupra unui baiat necunoscut. Il priveam fara sa zic nimic. Avea un chip parca desprins din vise, ochii albastri si parul negru. Desi eram speriata de atingerea lui, nu puteam sa.mi iau ochii de la el. Nu stiam ce se intampla cu mine, eram pur si simplu impresionata de aparitia lui. Sangele imi alerga ingrijorator prin vene, inima imi batea cu o viteza impresionanta, iar mainile si picioarele imi tremurau ingrozitor. Obrajii imi ardeau, iar el nu facea decat sa.mi zambeasca. Se uita adanc in ochii mei, parca imi intra in minte. Ii priveam buzele cum se despart, soptind:

- Numele meu este Chriss...