Malul marii... rasaritul acela, in care soarele imbratiseaza cerul si rasare din intinderea infinita de apa ce.mi cuprinde vederea. Pescarusii ce zboara vijelios deasupra zarii, despicand cerul... Apusurile pustii si incendiare... Doamne cat imi e de dor!
In acea perioada Chriss a avut parte de cat mai multa odihna posibila. Parca si acum ii zaresc chipul ... Era asa adormit si linistit. Imi placea sa il privesc. Ma calma. Imi doream sa stau langa el pentru tot restul zilei, doar sa.l privesc. Imaginea aia va ramane vesnic in mintea mea. Si parca adormit se ridica usor si ma imbratisa, iar apoi ma lua in brate si zambea. Ne tranteam in pat, iar din perne sarea puf in sus strabatand razele firave ale soarelui ce se strecurau in camera.
Diminetile in care stateam pe terasa, si simteam cum vantul imi strabate umerii goi, sunt de neuitat. Se simtea briza marii, iar valurile ce se spargeau zgomotos la tarm imi atrageau de fiecare data atentia.
Zilele acelea ne apartineau. Aveau ceva al lor, ceva special... Stiam ca adormeam langa umarul sau si ma trezeam negresit in bratele lui. Chriss nu a incetat niciodata sa ma surprinda...
Astfel ca intr.o seara in timp ce ne plimbam pe faleza, am zarit lumina unui far ce se impletea cu sclipirea de argint a lunii. In urmatorul moment, pe fundal se auzea doar sunetul unui pian. Chriss m.a prins de mana, si.n fericirea lui plina de entuziasm mi.a zambit mai frumos ca niciodata. Eram pe malul marii.. eram doar noi doi. Ma uitam nedumerita in jur, si aud... "Maia..stiu ca nu sunt cel mai potrivit om pentru tine, stiu ca nu sunt asa cum iti doresti, si ca niciodata nu voi putea sa fiu bun pentru tine, esti o fiinta atat de extraordinara, atat de minunata... in bratele tale e altfel. M.ai ajutat sa ma ridic si sa ma regasesc, iar pentru asta... iti sunt dator intreaga viata. Te iubesc, si vreau sa fii sotia mea!".
Am ramas fara cuvinte...Nu imi pasa ca am 17 ani, nu imi pasa ca era vara, ca era seara, si ca eram pe malul marii la 700km departare de casa, ca eram noi doi...nu stiam sigur ce simt, dar unu lucru era cert. Vroiam sa fiu langa el!
Chriss era intr.adevar deosebit. Avea felul lui de a fi, de a ma sustine si intelege. La el gaseam ceva aparte. Nu.mi permitea lacrimi in priviri.
Timpul a trecut repede, deja ne aflam in tren in drum spre casa. Stateam cu capul pe umarul lui si priveam peisajul. Eram tacuta si ma gandeam doar la clipele petrecute impreuna... dar... intr.un fel vroiam sa ajung si acasa.
La doua zile dupa ce am ajuns acasa, mi s.a intamplat ceva ce m.a marcat cu adevarat. Imi despachetam bagajele si faceam ordine atat prin dulap cat si prin camera. Chriss era cu John pe stadion. Eram singura ... Pe la 15:53 s.a anuntat o "vizita" cu totul neasteptata. De indata ce am deschis usa, am vazut o tanara de aproximativ 19 ani, roscata cu ochii verzi, patrunzatori, machiata strident.
- Pot sa va ajut cu ceva?
- Da. Cu siguranta poti. Am venit la prietenul meu.
- Prietenul ... ?
- Da, Chriss.
- Poftim?!
- Hai, te rog frumos, nu am chef de astfel de introduceri. Ce esti tu? Sora, verisoara, menajera? Fa.ti datoria si nu ma mai lua la intrebari.
E clar ca intrase destul de tare in mine, dar am preferat sa nu o iau in seama. In scurt timp isi fac aparitia Chriss si John, ce pareau foarte tare adanciti intr.un subiect anume. Erau numai un zambet. Initial, am vrut sa cred ca fata aceea este doar una dintre persoanele ce se impotrivesc relatiei dar...
- Julia... ce faci aici?!
- Chriss, iubitule! Ce ma bucur sa te vad.
Julia? Hmmm. Cine o fi oare aceasta Julia?
- Nu am mai putut avea rabdare! Am venit la tine. Putem sa stam impreuna, putem sa o luam de la inceput! Chriss, te iubesc!
Eram socata. John si cu mine eram cu gura pana in pamant. M.as fi asteptat la orice altceva, dar nu la una ca asta. Am trantit usa si m.am dus de urgenta in dormitor. Chriss si.a smuls palma dintre mainile ei si m.a urmat. Reactia mea a fost sa.mi arunc restul hainelor in valiza, sa plec, sa ma rup de tot! Cum a putut sa.mi faca asa ceva? John a ramas cu Julia in fata usii, si purtau un dialog destul de aprins. Ea nu era constienta ca John are totusi o varsta si trebuia sa i se adreseze intr.un alt mod! Vorbea pur si simplu... fara pic de respect.
In timp ce Chriss incerca sa ma calmeze... in fata ochilor nu mai vedeam nimic. Imaginea lor impreuna figura in mintea mea.
- Cine e ea?!
- Maia, e o oarecare!
- O oarecare?! Haaa?! O oarecare spui! Vine aici, mi se prezinta ca drept iubita ta, ma ia cu menajera alea alea, si tu imi spui ca e o oarecare? Hai stii ce Chriss... las.o asa, chiar nu mai conteaza. Eu plec.
- Maia intelege!
- Nu mai am ce sa inteleg! Cum si putut sa stai cu ea? Colcaie de fite. Fii atent macar cum i se adreseaza unchiului meu!
- Nu ma intereseaza de ea!
- Bun. Nici pe mine de ce a fost! Nu mai vreau sa stiu! Stiai clar, clar ca eu suport tot pana la minciuna, inselat, tradat! Exact asta ai facut tu acum! M.ai mintit, si tot odata inselat.. dar mi.ai tradat si increderea. Uite.te bine la mine. Am terminat.o!
In seara aceea am stat la John, dar a 2 a zi la ora respectiva eram in avion spre casa. Nu stiam nici cum... si nici ce sa le spun alor mei. Era groaznic ce se intamplase...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu