Partea 11 •

- Dar nu e asa...

- Am terminat orice discutie!

- Nu! Eu una ca asta nu fac! Are nevoie de mine John, incearca sa intelegi. Poate ca nu imi face bine prezenta lui, dar vreau sa.l ajut! Suntem oameni pentru Dumnzeu John. Ce exemplu imi dai tu mie acum? Maine se interneaza..

Unchiu' se uita la mine cu o privire apasatoare, dar parea sa inteleaga.

- Draga mea, stii ce? Ai dreptate... Nu iti dau deloc un exemplu bun, si pentru aceasta, te voi sustine, indiferent de ce vrei sa faci sau nu cu acest baiat.

- Multumeeesc. John, ai incredere... e o persoana minunata.

- Stiu...

Chiar daca unchiul ma amagea de multe ori, ma si intelegea, stiam sigur ca va fi un sprijin important atat pentru mine, cat si pentru Chriss. I.am explicat totul in seara aceea, pana cand am fost intrerupta de telefon.

- Da?

- Alo? Maia, sunt eu, Chriss.

- Chriss!

- Ce faci scumpo?

- Uite bine, vorbeam cu John. Tu, esti bine?

- Da, sunt bine, stai linistita. Am vorbit cu doctorul, mi.a explicat asa pe larg cam ce ma asteapta, insa nu sunt sigur de ceea ce fac. Am nevoie de tine, de incurajarea ta.

- Va fi bine, e un pas important iubitule. Trebuie sa ai incredere in proprile tale forte, sunt sigura ca vei reusi.

- Deja ma simt mai bine. Eu trebuie sa inchid, si asa se mira ai mei ce e cu mine de stau pe acasa. Ne vedem maine. Noapte buna.

- Noapte buna!

Ma gandeam ca nu ii era deloc usor, si stiam ca ne va astepta pe amandoi o perioada destul de dificila...

- Cum e?

- Deloc bine... Se teme.

- Dar de aceea esti tu langa el, sa.i arunci orice teama, orice suspiciune.

- Stiu, doar ca nici eu nu am suficienta incredere in proprile forte.

A doua zi dis-de-dimineata am sarit din pat, si am plecat in graba spre clinica. John ma urmat, fara a pune vreo intrebare. Era la fel de agitat ca si mine. O asistenta s.a oferit sa ne ajute.

- Buna dimineata! Va pot ajuta cu ceva?

- Da, sigur. Aaah, il cautam pe Chriss Carter.

- Sunteti domnisoara Madison?

- Maia Madison, da, eu sunt.

- Este internat la camera 71 pentru analize, etajul 3.

- Multumesc frumos! Haide John. Buna ziua!

De preferat ar fi fost sa pierd vremea, caci in clipa in care l.am vazut pe Chriss conectat la aparate am simtit ca o sa lesin. Am intrat la el in salon, tremurand si plangand, nu imi doream nimic altceva decat sa stiu ca e bine, atat!

- Chriss!!Chriss!!!

Nu putea sa.mi raspunda, era evident... Starea lui nu era deloc favorabila. Nu a putut decat sa.mi stranga degetele in palma lui.

- Calmeaza.te Maia.

- Nu pot John, nu pot! Uita.te la el! Uite cum e... in ce stare a ajuns...

In minutele urmatoare si.a facut aparitia Doctorul Jefferson.

- Domnisoara Madison, va rog sa va linistit. Momentan nu este nimic grav. Pacientul ma sunat aseara, si mi.a explicat cum sta treaba. Vor urma procedee destul de complicate, are nevoie de sprijinul dumneavoastra.

- Stiu. Dar spuneti.mi va rog, in ce consta toata treaba asta?

- Pentru inceput ii facem o serie de analize, apoi urmeaza partea mai grea. Momentul in care ii vom administra niste pastile si seruri, care ii vor da greturi, dureri de cap, posibil si ameteli. Ii va fi destul de greu.

- Nu vreau sa ma gandesc...

- Aaah, si inca ceva. M.a rugat sa va dau acest biletel.

- Multumesc.

Eram foarte curioasa sa.l citesc. In timp ce despachetam foaia de hartie, Johm mi.a pus mainile pe umeri.

" Stiu ca acum stai si ma privesti. Stai si te uiti la mine cum sunt conectat la blestematele astea de aparate, poate plangi, poate urli, eu nu pot sa te aud. Ti.am facut prea mult rau, iar acum tu versi lacrimi amare doar din cauza mea. Esti ingerul care are grija de mine, sper sa ai puterea si vointa sa ma sustii! Te rog sa ai grija de tine iubita, sa fi puternica! Te iubesc."

Incercam sa fiu dura, sa.mi asum proprile fapte, doar ca nu puteam. Eram afectata de vorbele lui...

- Trebuie sa fi puternica scumpo. Stiu ca va fi greu.

- Va fi John, va fi foarte greu...

M.am dus sa iau doua cesti de cafea in timp ce John statea cu Chriss. Pe coridor insa m.am intalnit cu micuta Lisa, care m.a strafulgerat cu o privire plina de durere.

Am luat.o in brate.

- Maia, fratiorul meu va fi bine, asa.i?!

Nu puteam sa.i spun nimic...

- Maia, Maia, de ce taci! Uite.te la mine! Spune.mi ca va fi bine! Nu pot trai fara Chriss.

Vorbele ei ma raneau si mai tare, insa m.am stapanit sa izbucnesc in plans. Am luat.o de manuta si am mers impreuna in salon.

- Eu l.am mai vazut odata asa pe fratele meu. Nu mai vreau sa fie asa! Chriss, trezeste.te odata!

- Iubito, gata, gata... e bine, doarme. Nu a patit nimic puiule. gata.

Ma uitam la John, dar niciunul nu stia ce reactie sa aiba...