De aici ne despartim....

8 A... au trecut 8 ani, 8 ani in care am impartit bune si rele. De 8 ani invatam continuu in aceeasi clasa si de 8 ani ne straduim sa dam ce e mai bun din noi.

Parca mai acum cateva zile intram toti pe usa si ne uitam nedumeriti in jur nestiind ce ne asteapta. Am crescut impreuna printre profesorii ce ne.au indrumat cu atata drag, ne.am format caracterele si am invatat sa luptam pentru ceea ce vrem, sa castigam dar si sa pierdem.

Mi.e dor... mi.e dor sa stau cu Andrei, Alex si Ioana, cum faceam proiectele la Cunoasterea Mediului si sa ne certam pe eprubete, cum ne ciufuleam si contraziceam mereu... mi.e dor sa va iau in brate, sa cresc alaturi de voi! Mi.e dor de clasa a 5 a, de noi cum eram odata. Mi.e dor sa stam pe echipe, sa barfim, sa radeam. Mi.e dor sa stau cu fetele sa.i admiram pe cei de a8a, sa ne facem planuri de viitor. Mi.e dor sa.i vad pe cei din coltul vesel... mi.e dor de a 6 a cand ne certam pe o lada, cand ii asteptam pe cei de a 8 a sa iasa si sa radem cu ei, sa stam si sa ne ciondanim pe o punga de cipsuri si sa ne batem cu apa. Mi.e dor sa urc dealul ala si sa tip ca il iubeeesc si te iubesc si va iubesc. Mi.e dor de verzulinul meu, mi.e dor sa ies cu rolele dupa ore in fiecare zi, sa.l fac cu Diana pe Cristi de bani... Mi.e dor de limba de ***** cu masline, de bataile cu sare, de frecusul din fiecare iarna. Mi.e dor de a 7 a, sa stau inchisa in baie iar baietii sa ne caute si sa ne ude cu furtunu ca nu iesim sa ne frece cu zapada, mi.e dor sa urlu ca mi.e frica de frecus, mi.e dor de chiulul ala dulce de 3 ore. Mi.e dor de excursia aia penala in care am infundat burlanele cu coji de seminte, in care stateam in dulap, in baie si plangeam, in care vroiam neaparat la baie si imi sunam toata agenda. Mi.e dor de voi cum stateati unu peste altul si cum ma aruncati asemeni unei mingi de la unu' la altu' in piscina. Mi.e dor sa mancam pe marginea drumului salam si sa mergem 4 km pana la pensiune. Mi.e dor sa nu imi mai stiu numarul de telefon si sa.l vreau pentru ca aveam mare nevoie de el. Mi.e dor sa o calaresc pe banana zburatoare, sa ma ia dupa ea. Vreau sa fie din nou a 8 a, sa.l crestem pe Moise si sa.l asteptam pe Lulea, vreau sa ma omoare Timi cu biscuiti si Edgar sa.mi zica in fiecare ora cat de mica si prostuta sunt si sa ma ia de obraji, vreau sa.i mananc mancarea lui Adrian si sa ma intoarca Edi cu capul in jos. Vreau sa se repede tot, chiar si certurile cu fetele in care ne omoram! Il vreau pe Cristi meec care m.a invatat sa dansez si care ma iubeste mereu si la orice ora. Mi.e dor sa rad cu Radu si Stefan, sa.l rog pe Andu sa vina sa ma pupe mereu pentru ca.mi lipsea...mi.e dor de generatiile trecute, cu care ma intelegeam perfect. Ii vreau inapoi pe profi, cu toate ca mi.au crescut peri albi in timpul orelor de curs. Vreau sa stau la fizica si sa citesc mesaje, sa ma inrosesc iar profa sa se uite ciudat la mine, sa.mi sune telefonul in ora de tehno si sa.mi zica profa ca ma cauta baietii. Sa avem orele alea penale in care aruncam mancare de afara in clasa pe geam, de orele in care impanzeam toata clasa cu ata, si lipeam gume pe scaun, de orele in care imi tremurau picioarele ca ma asculta la bio si la chimie, chiar si de testele alea stupide la info la care toti luam 4 si ne era frica ca nu mai trecem... de balul ala la care am invatat cu totii ce e munca in echipa, bal la care am invatat cat de cat sa fac roata si la care ii dadeam profului cu picioru' in cap. Mi.e dor de profu' de sport care ma striga mereu "haiii odata Nicoleasco, ca te spun lu' Vizitiu" desi nici pana in momentul de fata nu stiu cine e baiatul acela. Chiar imi lipsesc toate astea...deja.

Nu pot spune ca imi pare rau, sau ca regret, ci ... doar ca.mi vor lipsi anumite chestii...Imi vor lipsi pentru ca de 8 ani sunt in acest colectiv, de 8 ani vad aceleasi chipuri si aceiasi oameni. Am cunoscut multe persoane la care tin ca la ochii din cap. Au fost momente placute...si... mai putin placute. Sa nu uitam ca am fost odata, sa nu uitam ca am stat impreuna 8 ani de zile, ne.am sustinut atat cat am putut. Sa nu uitam de banchetul asta care tocmai s.a terminat, de orele in care am stat in wc si simteam ca mor, de calareala si profu' de istorie care ne reamintea fiecare razboi si ne spunea ca suntem ca niste porumbei ce.si iau zborul de pe treptele scolii, de mireasma placuta de a 2 a seara, de "cheful nostru de chef" si toate cele, de cum evadam seara si ne plimbam de la 2 pana la 7 dimineata pe strazii ca zapacitii.

Pe parcursul anilor am dat de rautatea fiecaruia si la randul vostru si voi a.ti dat de a mea. Nu am fost tocmai cea mai buna colega, dar sunt om, si ca tot omul gresesc! Am invatat sa fiu eu, sa fiu eu langa voi. Cu bune si cu rele m.ati format, m.ati ajutat sa ma descopar si sa imi indrept greselile... a.ti fost mereu langa mine.

Alexandra mi.a fost o a doua sora pe parcursul anilor, cu toate ca nu e zi in care sa nu.mi spuna "Vaaai Alina, deci tu esti inapta rau, esti vaca, sa mor eu!" tot o iubesc! O iubesc pentru ca ea a stiut sa.mi dea umarul ei sa plang pe el, a stiut sa.mi stearga prima lacrima dar sa nu o lase pe cea de.a doua sa curga si tot odata a stiut sa ma invete cum sa plang cu zambetul pe buze.

Timi m.a omorat in toti ani, si inca o face... dar tin la el ca la ochii din cap cu toate ca ma dispera si are grija in fiecare zi sa.mi spuna unele chestii.

Cristi e copilasul meu pe care il ador, care ma lasa mereu sa.l iubesc, sa.l musc, sa.l pup, sa.l ciufulesc fara sa se supere. E cel care urla la mine ca disperatu' dar apoi vine ma ia in brate si.mi spune ca ma iubeste.

Edgar ... e acel gen de om care zambeste mereu cand te vede, vine la tine iti da doua palme te ia in brate si te pupa. Cum sa il uit? Cum sa uit orele cu el, in care.mi explica fel si fel de chestii si in care.l ajutam la teste si tremurau chilotii pe mine ca ma prind profi?! Il adooor!

Teolici, multumesc pentru tot sprijinul. De tine m.am apropiat pe a 8a.

Edi, emonelul meu, tu esti un baiat bun. Imi va lipsi zambetul tau, si mai ales masajul ala genial din timpul orelor de Engleza, valeeeeei!!!

Banana sa ai parte de tot norocul din lume si sa stii ca deja mi.e dor sa te calaresc, sa.ti spun cat de mult mi.e dor de x si y si sa plang de draci la tine in brate...sa te bat si sa ma suporti.

Adrian si Bitu, bai... voi m.ati hranit mereu, am toate cuvintele de lauda pentru voi. Adrian, sa.mi dai reteta de la bunatatile alea pe care le mananc in fiecare zi. Uuuuh! Bitaaa, sa nu uiti ca o sa.mi fie dor sa dansez cu tine si sa.mi spui de fiecare data "daaa Alina, sigur Alina, facem ca tine, da da da".

Rares si Andrei, m.ati omorat anu' asta. M.ati distrus, m.ati terminat psihic! Am simtit ca mor de nervi cu voi dar o sa va simt lipsa, a.ti fost faini rau, zau!

Alina si Delia a.ti fost parte din mine in toti anii astia, si nu am cuvinte sa va multumesc. Va iubesc!

Radu, Stefan si Andu voi desi nu sunteti in clasa cu mine, sunteti ca niste frati mai mari de care am in permanenta nevoie. Chiar o sa.mi lipsiti si mor cand ma gandesc ca nu vom mai fi impreuna in fiecare zi!

Va doresc mult succes in continuare sa aveti parte de tot ceea ce va doriti voi. Multa bafta la examene si sper sa aveti parte de un colectiv la fel de placut, desi imi pare rau sa spun... nu prea am fost uniti, si de abia acum in ultimele saptamani am realizat ca frateeee! ne despartim!! Poate ca am aberat mult si par un copil de nici 5 ani, dar sunt amintirile noastre, si nu imi pasa de ce va spune lumea. Noi stim mai bine ce a fost! O sa.mi lipsiti si mai ales doamna diriginta Palaghiu de care mi.e foarte dor si careia ii urez multa sanatate dar si doamna diriginta Raluca care mi.e ca o mama si pentru care nu am cuvinte, ii multumesc din tot sufletul pentru ceea ce e si sper sa tin legatura in continuare cu dansa.

Pe final va sfatuiesc sa apreciati fiecare clipa sa o traiti intens! siiiii... ahh... sa nu copiati in viata voastra la istorie!:))

Va pup bai, sa aveti grija de voi!♥

Concluzii ☍

• In aceasta poveste am urmarit mai multe teme. Am urmarit sa accentuez in principal ce urmari poate avea excesul de droguri.
• Am vrut sa deschid ochii celor ce sunt in momente de inconstienta,
• Am vrut sa atrag atentia asupra urmarilor. Asupra a ceea ce se poate intampla si ce poate lasa in urma.
• Am vrut sa accentuez ca orice om greseste, dar greselile se pot indrepta, pot fi iertate, atat timp cat le accepti, le recunosti si iti pare rau de ele.
• Am vrut sa arat ca nu conteaza foarte mult frumusetea exterioara, cat cea interioara. Ca un om nu trebuie catalogat dupa spusele altora, trebuie deosebit de altii prin ceea ce e, trebuie descoperit si iubit cu defectele lui.
• Am demonstrat ca asa e! Ca fericirea provine din cele mai marunte lucruri, si ca se poate mentine atat timp cat dorinta este mare pentru amandoi. Atat timp cat exista putere, incredere, si sustinere reciproca!
• Se intampla sa cazi, sa te simti singur, sa induri, sa fie greu, dar te ridici. Te ridici caci ai pentru cine sa lupti, pentru ca niciodata nu esti singur.
• Asa ca... nu lasa timpul sa stea intre tine si oricine altcineva. Nu lasa timpul, distanta, anturajul, vorbele... Fii sigur pe tine, fii acolo unde trebuie cand e nevoie de tine, ca s.ar putea ca atunci cand iti doresti sa fii, nu mai poti sa fi!
• Profita de fiecare clipa, fiecare moment. Invata sa traiesti cu bune si cu rele. Nu uita, cineva zambeste pentru tine, traieste prin tine!
• Am ales sfarsitul asta, pentru ca e unul simbolic... cu toate ca e trist.
• Ai grija de ce faci, fa ce vrei, dar suporta consecintele...

Passion for unreal by me

Partea 20 •

Eiii...au trecut aproximativ doua luni de la acel incident. Am intrat in ritmul de viata normal. Gen scoala, colegi, familie. Ba chiar... am cunoscut un tip destul de ok, cu care imi petreceam timpul. Aproape in fiecare moment stateam cu el. Il chema Mike, si e genul acela de persoana deschisa, calma dar si amuzanta in acelasi timp. Mike ma facea sa ma simt apreciata, imi oferea foarte multa atentie. Insa ceva nu era bine. Am facut o greseala imensa, prin faptul ca am incercat sa.l inlocuiesc cu Chriss. Poate unii dintre voi nu realizati, dar mi.e greu sa.l am pe el si sa ma gandesc la Chriss. E cea mai mare prostie sa incerci s

a uiti pe cineva, stand in compania altcuiva. Chestiile astea nu se fac! Ca sa uiti pe cineva, e nevoie de timp si mai ales de spatiu. Trebuie sa te obisnuiesti cu ideea, sa reflectezi mult asupra celor intamplate, nu sa actionezi inconstient, asa cum am facut eu. In cele din urma mi.am dat si eu seama de gravitatea faptului, si de faptul ca Mike e un baiat care merita tot ceea ce e mai bun, iar eu doar il amageam. Am incercat sa.i explic cat am putut ce se intampla cu mine, si sa.l fac intr.un fel sau altul sa inteleaga ca nici mie nu mi.e bine, si ca in astfel de situatii contam amandoi la fel de mult. Pentru ca suntem amandoi implicati, nu doar el sau eu. Nu

stiu cum a primit vestea, dar a reactionat destul de bine.

Mi.a fost greu sa ma obisnuiesc cu absenta lui Chriss. Mai ales ca in America, tot timpul il petreceam impreuna. De la cele mai banale chestii, cum ar fi cumparaturile, plimbarile pana la serile petrecute impreuna si excursiile. A fost frumos! Chiar imi lipseste...

Tin si acum minte cum intr.o seara de Noiembrie, cand afara ploua ingrozitor, l.am zarit stand in fata geamului meu, implorandu.ma intr.un fel sau altul sa.l ascult macar. Am stat toata noaptea sa.l privesc. Nu am incetat nici macar o clipa. Mi.era prea dor sa.i vad figura, sa.l analizez, sa.l aud. Nu am realizat ca toata noaptea a stat in ploaie si frig. Si toate astea pentru ce?! Pentru mine? Pe la 5 dimineata am incercat sa.l ascult, era atat de rece... Stiam ca va raci, si ca nu.i va fi bine, insa lovitura pe care am primit.o si eu a fost pe masura.

Am fost si intelegatoare, cred ca avea nevoie de asta. La urma urmei e om, e normal sa mai faca greseli. Mai ales ca baietii calca stramb, cel putin odata. Am invatat ca nu trebuie sa.l acuz chiar in halul asta, a fost si vina mea. Cum am mai spus, in astfel de situatii suntem implicati amandoi. Daca eram acolo, si aratam ca.mi pasa, si ca am nevoie de el, nu mai apela la astfel de rezolvari. Felul in care mi.a demonstrat ca regreta, ca.i pare rau.. si dorinta lui de a fi bine, m.a linistit. Am vazut ca ma iubeste cu adevarat, cu toate ca nu.mi era usor.

Am acceptat multe si mi.a fost greu, insa pentru a dobandi fericirea de care ai nevoie, mai cazi, te mai lovesti, dar te ridici.

Chriss m.a mintit. M.a facut sa traiesc asa cum imi doresc. A avut grija de mine, m.a inteles, a profitat de fiecare secunda in care.mi simtea respiratia, bataile inimii, in care eu eram langa el.

S.a consumat... mult... foarte foarte mult.

Timp de 3 ani... am fost cea mai fericita persoana. Am trait momente extraordinare, tinandu.mi de mana baiatul pe care.l ador. M.a facut sa simt ca pentru prima oara traiesc cu adevarat. Eram atat de fericita... Nu pot descrie in cuvinte.

Au fost ultimele momente... De ce spun ultimele? Pentru ca... a sosit clipa in care nu se mai putea face nimic. Pentru inconstienta din copilarie, a lasat multa suferinta in urma.

Am si acum tiparita in minte camera de spital. Am stat acolo o gramada. Ii vegheam fiecare somn si nu am incetat nici o fractiune de secunda sa.i fiu alaturi. Ma durea sufletul sa stiu ca nu.l mai am. Am intrat intr.o depresie groaznica, imi aminteam numai ultimele lui vorbe "Stiu ca.ti va fii greu, dar nu uita ca voi zambii mereu doar privindu.ti chipul, de acolo de sus. Voi fii ingerul tau de acum incolo, si voi avea grija de amandoua Maia. Promit sa te iubesc mereu!".

"Amandoua"... nu am stiut exact la ce se referea... insa dupa o luna de zile am aflat ca sunt insarcinata. Ceva era ciudat, el stia...

La aproximativ patru ani dupa ce mi s.au intamplat atatea, ma vad tot fericita. Am puterea sa spun ca sunt mandra de mine si de faptul ca am putut trece prin atatea. Am avut un sprijin deosebit, admirabil. Christina, caci asa am numit.o, fetita nostra... este numai un zambet. Are ochii si zambetul lui, caracterul puternic si gandirea profunda. Ii seamana atat de mult. E dulce, e totul meu! Imi aminteste de el... de tot ceea ce aveam odata! In momentul acesta sunt in veranda casei mele. O vad cum sta si se joaca cu mami. E atat de mititica, dar atat de plina de viata. Sunt sigura ca tatal ei ar vrea sa.i fie alaturi, dar ca atat cat poate ii e. Si o vegheaza, si are grija de ea, pentru ca.i un inger! Un inger care va simti lipsa tatalui intreaga viata, dar care va avea o mama deosebita, care va lupta pentru ea orice ar fi! Inca stau si ma intreb cum va reactiona peste ani de zile, cand va afla adevarul... "Tatal" ei.. tatal ei de pe acum este si el la randul lui un om extraordinar. Cu greu mi.am refacut viata, relatia, dar de una singura nu aveam cum sa rezist. Numele lui este Kevin, fratele lui Chriss. Cum s.a ajuns tocmai aici... imi aducea atat de mult aminte de el, si a fost poate singurul capabil sa ma sustina si sa ma inteleaga. Iar Chriss cred ca este mandru ca macar o mica particica din el are azi grija de noi si ne protejeaza asa cum poate, adica cu orice pret.

Un singur lucru il regret ingrozitor, si acela ca eu nici pana in acest moment nu i.am spus cat de mult a insemnat pentru mine. Chriss nu a apucat clipa aceea, sa auda acel Te iubesc strecurandu.se printre buzele mele.

Am facut greseli mari lasandu.l de unul singur in multe situatii. Mi.a schimbat viata. In ciuda distantei, in ciuda a atatora cate s.au intamplat, celor care ni se opuneau, chiar si... drogurilor pe care le urasc din tot sufletul, am rezistat atat cat am putut! Pentru ca am avut ceva aparte. M.a facut sa radiez de fericire. M.a invatat multe si cu siguranta amintirea lui e criptata in inima si in sufletul meu. Cu toate ca acum sunt fericita, si ma consider implinita pe toate planurile, am o familie care ma sustine si imi e aproape, ma simt singura fara el. Lipseste ceva din mine, lipsim NOI.

Unchiul John este fericit cu Tania, si se bucura de aparitia a doi gemeni care in prezent au 7 anisori. Tania este un exemplu demn e urmat. Un exemplu pentru oricine. Mama, tata si Dan... sunt alaturi de mine. Dan a devenit avocat, si e foarte captivat de meseria lui, eu mi.am realizat visul, acela de a da la medicina. Am luat si astazi ma bucur ca pot sa fiu de ajutor atator oameni si ca nu am avut parte de nici un esec pana acum.
Ilinca ... Ilinca este in drum spre mine acum, alaturi de Edward care o insoteste spre pasii vitori ai vieti. Amandoi se inteleg de minune si ma bucur pentru ei. Nu credeam ca va fi cineva in stare sa o inteleaga si sa o ajute sa.si "vindece" trecutul.

Luiza si Steve s.au despartit... Steve avea acte de violenta prea puternice, si nimeni nu trebuia sa i le suporte. Insa a iubit.o atat de mult... si s.a dovedit asta, pentru ca in cele din urma lupta cu problemele pe care le are pentru a o aduce inapoi. Sunt sigura ca va reusi. Luiza are un suflet bun, nu va permite sa.l piarda. Cu toate ca indura atatea, stie ca fericirea ei e in mainile lui.

Daria si Carl sunt in Franta in momentul de fata. Mai exact la Paris, in luna de miere. Din cate am inteles se anunta venirea unui micut in familie, iar eu, eu si Kevin, vom fi nasii.

In cele din urma s.au rezolvat toate... am parte de o cumnatica cuminte, care ma ajuta mult cu Christina. Lisa are acum 15 anisori, si este un sprijin important pentru noi toti.

Chiar daca Chriss nu mai e aici, sufletul lui traieste printre noi, in trecut si in amintiri. NOI vom exista pentru TOTDEAUNA.

Cu siguranta ca inca ma intreb de ce l.am ales tocmai pe el, cand puteam alege pe oricine altcineva. Nu! Categoric NU! Pentru a fi fericit ai nevoie de fericirea pe care ti.o poate da doar persoana in care crezi, indiferent de cum e ea. Eu nu l.am criticat nici o secunde pe Chriss pentru ceea ce e. Avea o frumusete interioara de invidiat. Asa a fost sa fie, totul se intampla cu un motiv.

Am un viitor in fata, dar nu voi uita ca destinul ne.a invins...

The end

Partea 19 •

Malul marii... rasaritul acela, in care soarele imbratiseaza cerul si rasare din intinderea infinita de apa ce.mi cuprinde vederea. Pescarusii ce zboara vijelios deasupra zarii, despicand cerul... Apusurile pustii si incendiare... Doamne cat imi e de dor!

In acea perioada Chriss a avut parte de cat mai multa odihna posibila. Parca si acum ii zaresc chipul ... Era asa adormit si linistit. Imi placea sa il privesc. Ma calma. Imi doream sa stau langa el pentru tot restul zilei, doar sa.l privesc. Imaginea aia va ramane vesnic in mintea mea. Si parca adormit se ridica usor si ma imbratisa, iar apoi ma lua in brate si zambea. Ne tranteam in pat, iar din perne sarea puf in sus strabatand razele firave ale soarelui ce se strecurau in camera.

Diminetile in care stateam pe terasa, si simteam cum vantul imi strabate umerii goi, sunt de neuitat. Se simtea briza marii, iar valurile ce se spargeau zgomotos la tarm imi atrageau de fiecare data atentia.

Zilele acelea ne apartineau. Aveau ceva al lor, ceva special... Stiam ca adormeam langa umarul sau si ma trezeam negresit in bratele lui. Chriss nu a incetat niciodata sa ma surprinda...

Astfel ca intr.o seara in timp ce ne plimbam pe faleza, am zarit lumina unui far ce se impletea cu sclipirea de argint a lunii. In urmatorul moment, pe fundal se auzea doar sunetul unui pian. Chriss m.a prins de mana, si.n fericirea lui plina de entuziasm mi.a zambit mai frumos ca niciodata. Eram pe malul marii.. eram doar noi doi. Ma uitam nedumerita in jur, si aud... "Maia..stiu ca nu sunt cel mai potrivit om pentru tine, stiu ca nu sunt asa cum iti doresti, si ca niciodata nu voi putea sa fiu bun pentru tine, esti o fiinta atat de extraordinara, atat de minunata... in bratele tale e altfel. M.ai ajutat sa ma ridic si sa ma regasesc, iar pentru asta... iti sunt dator intreaga viata. Te iubesc, si vreau sa fii sotia mea!".

Am ramas fara cuvinte...Nu imi pasa ca am 17 ani, nu imi pasa ca era vara, ca era seara, si ca eram pe malul marii la 700km departare de casa, ca eram noi doi...nu stiam sigur ce simt, dar unu lucru era cert. Vroiam sa fiu langa el!

Chriss era intr.adevar deosebit. Avea felul lui de a fi, de a ma sustine si intelege. La el gaseam ceva aparte. Nu.mi permitea lacrimi in priviri.

Timpul a trecut repede, deja ne aflam in tren in drum spre casa. Stateam cu capul pe umarul lui si priveam peisajul. Eram tacuta si ma gandeam doar la clipele petrecute impreuna... dar... intr.un fel vroiam sa ajung si acasa.

La doua zile dupa ce am ajuns acasa, mi s.a intamplat ceva ce m.a marcat cu adevarat. Imi despachetam bagajele si faceam ordine atat prin dulap cat si prin camera. Chriss era cu John pe stadion. Eram singura ... Pe la 15:53 s.a anuntat o "vizita" cu totul neasteptata. De indata ce am deschis usa, am vazut o tanara de aproximativ 19 ani, roscata cu ochii verzi, patrunzatori, machiata strident.

- Pot sa va ajut cu ceva?

- Da. Cu siguranta poti. Am venit la prietenul meu.

- Prietenul ... ?

- Da, Chriss.

- Poftim?!

- Hai, te rog frumos, nu am chef de astfel de introduceri. Ce esti tu? Sora, verisoara, menajera? Fa.ti datoria si nu ma mai lua la intrebari.

E clar ca intrase destul de tare in mine, dar am preferat sa nu o iau in seama. In scurt timp isi fac aparitia Chriss si John, ce pareau foarte tare adanciti intr.un subiect anume. Erau numai un zambet. Initial, am vrut sa cred ca fata aceea este doar una dintre persoanele ce se impotrivesc relatiei dar...

- Julia... ce faci aici?!

- Chriss, iubitule! Ce ma bucur sa te vad.

Julia? Hmmm. Cine o fi oare aceasta Julia?

- Nu am mai putut avea rabdare! Am venit la tine. Putem sa stam impreuna, putem sa o luam de la inceput! Chriss, te iubesc!

Eram socata. John si cu mine eram cu gura pana in pamant. M.as fi asteptat la orice altceva, dar nu la una ca asta. Am trantit usa si m.am dus de urgenta in dormitor. Chriss si.a smuls palma dintre mainile ei si m.a urmat. Reactia mea a fost sa.mi arunc restul hainelor in valiza, sa plec, sa ma rup de tot! Cum a putut sa.mi faca asa ceva? John a ramas cu Julia in fata usii, si purtau un dialog destul de aprins. Ea nu era constienta ca John are totusi o varsta si trebuia sa i se adreseze intr.un alt mod! Vorbea pur si simplu... fara pic de respect.

In timp ce Chriss incerca sa ma calmeze... in fata ochilor nu mai vedeam nimic. Imaginea lor impreuna figura in mintea mea.

- Cine e ea?!

- Maia, e o oarecare!

- O oarecare?! Haaa?! O oarecare spui! Vine aici, mi se prezinta ca drept iubita ta, ma ia cu menajera alea alea, si tu imi spui ca e o oarecare? Hai stii ce Chriss... las.o asa, chiar nu mai conteaza. Eu plec.

- Maia intelege!

- Nu mai am ce sa inteleg! Cum si putut sa stai cu ea? Colcaie de fite. Fii atent macar cum i se adreseaza unchiului meu!

- Nu ma intereseaza de ea!

- Bun. Nici pe mine de ce a fost! Nu mai vreau sa stiu! Stiai clar, clar ca eu suport tot pana la minciuna, inselat, tradat! Exact asta ai facut tu acum! M.ai mintit, si tot odata inselat.. dar mi.ai tradat si increderea. Uite.te bine la mine. Am terminat.o!

In seara aceea am stat la John, dar a 2 a zi la ora respectiva eram in avion spre casa. Nu stiam nici cum... si nici ce sa le spun alor mei. Era groaznic ce se intamplase...

Era vara... si era seara...

La cererea unui drag moldovean, am decis sa fac o postare cu cele mai frumoase amintiri a clipelor ce le.am petrecut impreuna. Nu e ceva deosebit, e ceva simplu, si plin de farmecul momentelor pentrecute impreuna. Sunt impresiile mele, gandurile mele, nu ale altora. Iar in astfel de momente, tocmai in momentele astea parca nici nu iti gasesti cuvintele... Cand ai persoane dragi langa tine, care iti fura zambetul cu doar cateva cuvinte, parca ti.e greu sa le dai drumu sa se indeparteze usor de tine... Am petrecut zile frumoase impreuna Alex! Incepe asa... Era vara... si era seara. Si... ti.ai facut aparitia stand in autogara si asteptand parca de nicaieri sa rasara un chip de copil rasfatat pe care erai nerabdator sa.l vezi. Eu... lipseam. Nu eram. Sunai, sunai si sunai. Din spatele unor copaci mi.am facut aparitia, tinand un copilas dulce de mana, cu chipul inocent si ochii mari. Te uitai la mine, ca la a 8a minune a lumii. M.am speriat! Ti.am spus doar ca sunt o ciudata. Aveam niste emotii zdravene, dar in acelasi timp zambeam pentru ca erai aici, pentru ca in sfarsit cineva din minunatul oras Bacau, calca in Campulung. Si are ocazia sa ma vada, sa ma simta, sa ma atinga, sa.mi vorbeasca si sa.mi observe reactiile. Ma simt legata de locul acela. Am cunoscut persoane care imi sunt foarte foarte dragi.

Aveti ceva al vostru, ceva aparte... Acel ceva ma face sa vad in voi ceea ce nu intalnesti zilnic la persoanele din ziua de azi. E aiurea. De fapt tot ce spun aici e aiurea. Imi sunt dragi persoane pe care nu le.am vazut in viata mea, dar asta sunt eu. Imi place sa ma atasez de cei ce ma inteleg si ma fac fericita. Insa... te uitai dezorientat. Era ceva nou pentru tine. Continuam sa te privesc si sa tac. A naibi timiditate! Lali umbla de colo colo, parca nu mai stia de ea. Nu avea astampar. Ce dulcica era! A fost o zi frumoasa, cert e ca ne strambam si profitam de orice frumusete a zilei de atunci. Am facut si un bine, am donat copilasilor 5 lei. Off da ce ne mai laudam gestul, la naiba. M.am simtit bine. In urmatoarele zile ti.ai facut aparitia pe o chestioara pe doua roti, ce te deplasa de la Leruuu, pana la mine. Cred ca ti.am impuiat capul. Nu! Stai! Defapt, sigur ti l.am impuiat. Ti.am povestit atatea chestii, nici nu mai tin minte. Dar ti le.am povestit cu

drag. Gen Miloo, si cra-cra...si moldoveni si.. tot felul de alte chestii. Sunt o cracasita! Mi.a fost dor de tine. Da da da da da ! Ma bucur ca te.am revazut de curand,e frumos sa.i vezi pe cei de care ti.e dor! Esti un baiat bun Alex, si iti doresc tot binele din lume. Sa ai parte de tot ceea ce.ti doresti, si sa ai grija de tine acolo unde esti. Stii ca aici ti.ai facut multi prieteni munteni, inclusiv o munteanca cracasita care urla de fericire de fiecare data cand te vede. Te astept la vara, te voi insotii la agatat. Iti voi alege fetita, si apoi o sa devin nasica. Iiiiiiiii! Stai sa vezi tu ce te tacanesc toata vara la creierii aia palii ai tai. De abia astept! Sa pierzi iara maxi-taxi.ul si sa alergi dupa el numai sa nu te duci pe jos pana acasa. Heheeee, s.au intamplat multe cracanel. Mi.e dor de tineee!

Aici... aici sunt impresiile lui

❤

. Multumesc!

Special.❤

Gazaaaaa mea. Fetita aceasta e minunata. Nu stiu cum, si de ce. Nu stiu cum poate, si cum se mentine. E o fire extraordinara, cu calitati excelente. Papusica mea, iti multumesc enorm ca esti alaturi de mine. Nu.mi inchipuiam niciodata ca exista un om, daca il pot numi om, ca tine. Esti pur si simplu ceva ireal. Ceva ce nu prea mai gasesti in ziua de azi. Nu uita ca sunt aici si ca te voi iubi mereu. Mai e putin, putin de tot, si.mi vad iubitaaa! O sa fie o zi speciala, si stim amandoua asta. Mai ales ca sunt zile in care nu te aud deloc si simt ca cedez pur si simplu. Ma bucur ca ma simti ca pe o sora, imi face placere sa te stiu langa mine, si apreciez enorm tot odata ceea ce faci pentru mine. Ma indrumi si ma incurajezi... si chiar daca suna ciudat, ma intelegi cel mai bine, parca impartim aceleasi ganduri si trairi. Dai sens cuvantului "prietenie", dai sens increderii, intelegereii, dai sens tuturor banalitatiilor care pe mine ma fac fericita si care conteaza mult mult mult. Vreau sa te vad atat de fericita, sa.ti vad zambetul dulce, pentru ca tie iti sta cel mai bine asa. Uite.te si tu cat de adorabila poti fi! Frumoasa mea fata, abia astept sa te vad! Sunt niste norocosi cei de pe acolo. Te au zilnic. Off! La vara o sa ni te alaturi, si la vara o sa fie totul asa bine si frumos la fel cum a promis baiatul tau! Pana atunci sa te axezi pe ceea ce conteaza cel mai mult acum, si sa ai succes la examene, sa inveti si sa fii cuminte. Te iubesc!

Alina mea. Tu esti singura persoana care niciodata nu ma dez

amagit. Nu spun asta de ochii lumii, spun asta pentru ca asa e. Nu am avut nici un moment de cumpana, un mom

ent in care sa ne contrazicem sau sa ne certam. M.ai inteles mereu cat ai putut de bine, si mi.ai aratat atentia pe care probabil nu o meritam. Ai oferit in schimb mult mai mult decat ai primit.... Imi pare rau ca probabil nu sunt o prietena asa de buna, cum iti doresti, dar sunt o persoana care te iubeste mult si care tine sa.ti multumeasca pe orice cale pentru sufletul tau, pentru tot ceea ce faci. Stiu ca la tine pot apela oricand, si ca nu ma vei dezamagii. Stiu ca pe tine ma pot baza si ca.mi vei oferii mereu o mana de ajutor. Stiu ca esti singura persoana care conteaza si ca nu ma vei dezamagii. Si sper sa te tii de promisiune, si ca vom imbatranii amandoua asa cum am hotarat, si ca la 80 de ani o sa stam in fata calculatorului si o sa citim blogul meu amintindu.ne de clasa a 8a si anii de liceu ce urmeaza sa.i petrecem impreuna, de facultate si de faptul cum o sa.mi fii nasica. Te ador papusicaaa, sa nu ma dezamagesti niciodata! Te iubesc!

Partea 18 •

Stateam pe scaunul de langa patul lui si.l priveam. Nu puteam spune nimic, cert era ca teama de a i se intampla ceva rau ma cuprinsese demult. Il tineam strans de mana, dar era din ce in ce mai rece, iar acest fior transmis ma tulbura. Ma tulbura crunt, ma afecta asemeni unui accident ce.ti lasa traume adanci. Nu multi realizeaza pe moment ce se intampla, pun raul inaintea binelui, si asta nu e tocmai ok. Nu sunt nici prima persoana dar nici ultima pusa intr.o astfel de situatie, insa in orice moment, prefer sa cred ca va fi bine. Numai ca acum ... ce putea fi bine acum?! De ce a trebuit sa.mi faca una ca asta... stia clar ca va lasa multa suferinta in urma. Asta a si facut.

Problema nu era numai la Chriss. Problema aparea si la mine. Nu mai aveam concentrare pe chestiile de zi cu zi, si chiar rutina zilnica mi se parea o tortura mult prea dura pentru mine. Stiam clar ca de la prima ora a diminetii urmeaza sa mi le petrec pe urmatoarele 17 in spital. Ai mei erau foarte ingrijorati, iar John si Tania incercau sa ma linisteasca, dar si ei erau framantati continuu de starea mea. In acele momente imi doream doar sa se termine, sa se termine odata! Vroiam sa fie bine, pur si simplu, nu mai suportam. Cat poate indura un om? Un simplu copil de 17 ani, cat?! Dar am indurat... am indurat enorm...

Pana intr.o dimineata de 7 Aprilie, o dimineata ploiasa de primavara, o dimineata ce mi.a schimbat complet viata... Am ajuns in camera lui Chriss, iar privirea mi.a fost cuprinsa de o ceata apasatoare, cand am zarit zeci de asistente incercand parca sa.l readuca la viata. Doctorul Jefferson se uita cu o privire foarte ciudata la mine. Ma pregateam intr.un fel pentru ce e mai rau iar in altul ... deja cedasem. Chriss a intrat in coma.

Nu stiu cum sa ma exprim, sau ce sa zic... Nu ar putea intelege nimeni, nici chiar eu care am trait asta, cum e sa stai zile in sir pe un scaun sa privesti in gol si sa te gandesti la trecut... dulcele trecut, care intr.adevar a trecut. Zilele alea... acele zile, s.au transformat in saptamani.... luni! Cursurile mele le.am ratat, nu m.am mai intors in tara.. evident, am ramas in America.

Ajunsesem in luna Iunie, mai exact 23. O zi destul de placuta, chiar calduroasa in adevaratul sens al cuvantului. In drumul spre clinica ii priveam pe cei din jurul meu cum isi afiseaza zambetul ala pur, parca erau toti fericiti. Oare ei nu aveau probleme?! Graba alerta si zilnica a Americii e incomparabila cu oricare alt loc de pe pamant. Zgomotul era infernal, dar totusi, nici chiar el nu ma putea trezi din transa in care eram adancita de luni intregi. Urma sa am o zi la fel ca toate celalalte. O zi in care sa.l admir, o zi in care sa.i vorbesc, dar fara sa.l aud, sa.l intreb din nou "de ce nu.mi zambeste" si sa astept inca pe atat sa.mi raspunda... era trist, nu am cuvinte sa.mi descriu starea. Mi.era groaza de mine numai sa.mi zaresc chipul. Preferam sa ascund orice oglinda din casa, pentru ca nu mai aveam un zambet placut... fata imi era cuprinsa de cearcane adanci si evidente, zambetul absent... eram obosita, infometata, dar nu cedam. Aveam momente in care chiar si eu ma intrebam, oare cat mai pot indura?

Stand si privindu.l in continuu de mai bine de 3 ore, ii surprind un gest. Si.a miscat degetele, iar cu ultimele puteri si.a intors capul spre mine. Isi tinea ochii aproape inchisi, si mi.a spus "sa nu pleci...".

Doctorul Jefferson era uimit. Dupa atatea luni de coma, el incepea sa.si revina.

Programul de recuperare a durat destule saptamani. Regimul era strict, iar programul de odihna la fel...

In ziua de externare, parca deja eram alta. Cel putin afisam un zambet sincer, imi vedeam baiatul pe picioare, si chiar urma sa vina acasa.

Cel mai greu a fost penru familia mea probabil sa.l accepte si sa inteleaga cu adevarat situatia. Dar nici chiar eu nu o intelesesem...

Aveam momente in care cuvintele mamei mele parca imi rasunau in minte... De ce l.am ales tocmai pe el, un baiat asa. Puteam avea oricare alt baiat normal. Nu... nu eram sigura pe ceea ce simtisem pentru Chriss, dar ma atragea, si nu vroiam sa.l pierd, indiferent de situaite. Ma gandeam la viitor, dar preferam sa traiesc in prezent, si asa de o perioada numai in trecut priveam. Am riscat mai mult. Eu nu eram o oricare alta, eu eram EU, iar eu il vroiam pe EL.

In luna August l.am convins sa mergem la mare, pentru a avea mai mult timp pentru noi. Profesorii m.au informat oricum ca.mi voi putea relua fara probleme cursurile si ca totul va fi ok. Asa ca intr.o seara de sfarsit de vara, am plecat pe malul marii ...

• Povestea va mai cuprinde doar cateva parti. Va astept cu comentarii, impresii si de ce nu, presupuneri de sfarsit! Multumesc pentru aprecieri.❤